A primi iubirea, un act de curaj pentru cei care au învățat doar să dăruiască, sau despre frica de a primi ceea ce am tânjit cel mai mult

Povestea Ninei

La finalul unei ședințe de terapie, Nina, o femeie de 43 de ani, mama a doi copii, mă privește lung, aproape rușinată:

„Mi-a spus că mă iubește. M-a privit cu toată ființa lui, m-a luat de mână și mi-a spus că nu trebuie să fac nimic, doar să fiu. M-am blocat. M-am ridicat și m-am dus să spăl vasele. Mi-a venit să fug.”

A urmat o tăcere grea.

„Mi-e teamă de iubirea care vine fără condiții. N-am învățat niciodată ce înseamnă să o primesc. M-au învățat doar cum să fiu bună, utilă, să ajut, să sacrific. Dacă nu fac nimic pentru iubire… nu simt că o merit.”

1. Ce înseamnă să nu știi să primești iubirea?

A nu ști să primești iubirea înseamnă:

- a te simți inconfortabil când cineva îți oferă afecțiune, grijă, prezență;

- a simți vină sau rușine când ți se oferă sprijin sau apreciere;

- a respinge inconștient gesturile de iubire autentică (prin critică, retragere, ironie, hiperactivitate);

- a simți că trebuie să faci mereu ceva pentru a „câștiga” dreptul la afecțiune.

Este o durere tăcută care vine din copilării în care iubirea a fost condiționată, absentă, tranzacționată sau distorsionată.

2. Istoricul familial și programarea inconștientă

Copiii crescuți în familii în care:

- părinții erau preocupați doar de nevoile proprii sau ale altora,

- afecțiunea era oferită doar pentru performanțe sau obediență,

- exprimarea nevoilor era interpretată drept egoism,

- rolul de „îngrijitor” sau „copil cuminte” era supralicitat,

…ajung frecvent adulți care nu știu să ceară, să aibă nevoi, să primească. Ei dezvoltă un program emoțional:

 „Dacă ofer, exist. Dacă primesc fără să dau, sunt egoist(ă).”

Aceasta este o schemă cognitivă de autosacrificiu (Young, 2003), frecvent corelată cu atașamentul evitant sau dezorganizat, unde apropierea emoțională e percepută ca periculoasă sau copleșitoare.

3. Mecanismele din spate -> de ce respingem iubirea primită?

-》Repetiția traumatică:

- În fața unei iubiri necondiționate, se reactivează vechile dureri:

„Am primit iubire și apoi mi-a fost luată.”

„Când am fost vulnerabil(ă), m-au rănit.” Creierul emoțional reacționează cu: „Fugi! Protejează-te!”

- Dialogul intern distorsionat:

„Nu merit atâta bunătate.”

„E ceva în neregulă cu cel care mă iubește așa. Ce vrea de la mine?”

„Sigur se va schimba. Mai bine nu mă atașez.”

- Disonanță cognitivă între cine cred că sunt și ce primesc:

Dacă imaginea de sine e construită pe „trebuie să fac, să ofer, să demonstrez”, orice iubire necondiționată va fi percepută ca ireală, suspectă sau nedreaptă.

4. Ce e de făcut?  Pași terapeutici de reconstrucție emoțională

 1. Conștientizarea scriptului interior

→ „Ce cred despre mine când cineva îmi oferă iubire fără să cer?”

→ „Cine mi-a transmis că a primi e rușinos sau riscant?”

→ „Ce simt în corpul meu când cineva mă mângâie sau mă privește cu drag?”

2. Exerciții de reprogramare cognitivă (REBT)

Disputa unei credințe iraționale:

> „Trebuie să ofer ceva ca să fiu iubit(ă).”

→ Este logic? Nu.

→ Este realist? Nu. Mulți oameni iubesc fără condiții.

→ Este util? Nu. Mă izolează. Mă obosește.

Alternativă rațională:

„Pot fi iubit(ă) pentru cine sunt, nu doar pentru ce fac.”

3. Jurnalul „Micile gesturi primite”

Zilnic, notează un gest de iubire primit: un zâmbet, o îmbrățișare, o mână întinsă.

→ Cum m-am simțit? Ce mi-a venit să fac? Ce aș face diferit?

4. Exercițiu experiențial: Întâlnirea cu copilul interior

Imaginează-te copil și spune-ți:

„Nu trebuie să mai faci nimic. Ești iubit(ă) acum. Am crescut și am învățat că pot să primesc dragoste pentru amândoi.”

Acest exercițiu activează restructurarea afectivă și blândețea față de sine.

 5. Exemple terapeutice

Din terapia individuală:

Pacientă care refuza cadouri 》am lucrat împreună pe rușinea de „a fi centrul atenției” și frica de „a datora ceva”. A învățat să spună: „Mulțumesc. Accept.” fără explicații.

Din terapia de cuplu:

Partener care dădea prea mult și devenea resentimentar. A realizat că nu putea cere sau primi, pentru că „nu voia să fie o povară”. Am creat ritualuri zilnice de primire conștientă: 30 de secunde de îmbrățișare tăcută, fără întrebări, doar cuvintele: „Mă lași să te iubesc?”.

6. Recomandări terapeutice pentru cuplu

- Introduceți ritualuri de primire: „Acum doar primesc.”

- Exersați recunoștința: „Îți mulțumesc că mă iubești. Încă învăț să primesc.”

- Faceți spațiu emoțional pentru cel care are dificultăți: nu forțați, ci oferiți siguranță.

- Identificați limbajele iubirii și verificați dacă iubirea e recunoscută.

Concluzie finală

A primi iubirea este un proces de dezghețare afectivă. Pentru cei care au învățat doar să dăruiască, actul de a primi poate părea periculos, stânjenitor sau chiar greșit. Dar în spatele acestei frici se află copilul care nu a fost văzut, care a crezut că iubirea trebuie meritată. Vindecarea începe în clipa în care ne îngăduim să spunem:

„Pot primi. Nu e rușinos. Nu sunt o povară. Merit iubirea, chiar și când nu fac nimic deosebit în acest sens.”

Referințe bibliografice și resurse recomandate:

1. Young, Jeffrey – „Terapia centrată pe scheme”

2. Pete Walker – „From Surviving to Thriving”

3. Harville Hendrix – „Getting the Love You Want”

4. Terry Real – „Fierce Intimacy”

5. Brené Brown – „The Gifts of Imperfection”

6. Susan Johnson – „Hold Me Tight” (EFT- Emotionally Focused Therapy)