Sacrificiul și dăruirea din dragoste: Între plenitudine și pierdere de sine
Introducere Există o linie fină, dar profundă, între a dărui și a sacrifica. La suprafață, ambele pot arăta la fel: timp oferit, bani investiți, renunțări făcute „din iubire” . Și totuși, din punct de vedere psihologic, ele provin din spații interioare radical diferite și produc consecințe emoționale distincte, uneori chiar opuse. A înțelege această diferență nu este doar un exercițiu intelectual, ci o formă de protecție psihologică și de igienă emoțională. Pentru că nu tot ceea ce arată ca iubire hrănește. Uneori, ceea ce pare devotament este în realitate, o formă subtilă de auto-negare. 1. Dăruirea: expresia plenitudinii interioare Dăruirea autentică izvorăște dintr-un sentiment de plinătate, de destul, de suficiență. Este gestul celui care are și oferă fără să se golească. Din punct de vedere psihologic, dăruirea este asociată cu: siguranță emoțională autonomie limite sănătoase absența resentimentului Când dăruim, oferim din surplusul nostru - fie el material, emoțional sau temporal...
