"Copilul care a învățat să tacă (despre dorință)” – O incursiune psihosexologică în credințele erotice timpurii și ecourile lor în intimitatea adultă

Cum influențează reacțiile erotice ale părinților între ei sexualitatea fiicei sau a fiului

„Dacă mama se strângea când tata o atingea, eu am învățat că atingerea provoacă respingere.”

Copiii sunt martori tăcuți, dar extrem de receptivi la limbajul corporal și afectiv dintre părinții lor. Fără a înțelege sexualitatea în mod conștient, ei învață despre ea din felul în care părinții se privesc, se ating, se resping sau se ignoră.

Pentru fiică: felul în care mama primește (sau nu) afecțiunea tatălui modelează sexualitatea ei viitoare

Dacă mama respinge atingerile afectuoase ale tatălui sau le primește încordată, fiica poate învăța că dorința bărbatului e periculoasă, invazivă, jenantă.

Dacă mama se sacrifică sau mimează disponibilitate, fiica poate internaliza că sexualitatea e o „datorie conjugală” și că femeia trebuie să suporte.

Dacă mama primește plăcere autentic, fiica poate învăța că sexualitatea este un spațiu de bucurie, siguranță și intimitate emoțională.

În cazuri de trădări conjugale, abuz sau relații reci, fiica poate dezvolta fie o aversiune, fie o hipererotizare compensatorie (în funcție de ce înseamnă „femininul” transmis de mamă).

În absența unui model sănătos, multe femei adulte se confruntă cu:

1. rușine corporală,
2. frică de inițiativă erotică,
3. pasivitate sexuală sau neîncredere în bărbați.

Pentru fiu: felul în care tatăl își tratează soția (mama) devine harta erotică și afectivă a viitorului bărbat

Dacă tatăl respectă, validează și își iubește soția cu tandrețe, fiul va învăța că intimitatea nu exclude afecțiunea.

Dacă tatăl domină, umilește sau objectifică mama, fiul poate învăța că iubirea este posesie sau că bărbatul are mereu „dreptul” la sex.

Dacă tatăl este absent, rece sau indiferent, băiatul poate deveni un adult cu dificultăți de conectare emoțională sau cu o sexualitate disociată de afecțiune.

Dacă mama este critică și tatăl pasiv, fiul poate interioriza rușinea de a fi „prea blând” sau dezvoltă o masculinitate hipercompensatorie.

Astfel, băieții crescând în familii cu disonanță emoțională și sexuală între părinți pot deveni:

1. bărbați anxioși în relații intime,
2. dominatori compulsivi sau
3. retrași afectiv, temându-se de vulnerabilitate.

Efectul general: sexualitatea este o oglindă a dansului părinților noștri

Modul în care părinții trăiesc afecțiunea, dorința și respectul reciproc oferă un model tăcut, dar puternic despre:

1. ce înseamnă „normal” în intimitate,
2. cine are voie să ceară, cine trebuie să suporte,
3. cât loc e pentru plăcere, siguranță și exprimare erotică.

De retinut 》Dacă în copilărie am văzut că dorința aduce respingere sau conflict, ca adulți ne va fi greu să o exprimăm fără vină sau teamă.

1. Premisă narativă: Sexul, o lecție tăcută sau poem necitit?

În copilărie nu ni s-a predat sexualitatea ca o știință, ci am învățat-o ca pe o poezie interzisă, plină de rime ascunse.

Am cules indicii din ce am văzut în gesturi, tonuri, priviri evitate. Sexul, pentru mulți, a fost o lecție fără cuvinte, dar cu efecte sonore în viața adultă: rușine, jenă, autocenzură, rigiditate.

Notă: Adevărata educație erotică începe paradoxal, acolo unde nu s-a spus nimic dar s-a simțit totul.

2. Ce sunt credințele erotice timpurii?

Sunt „adevăruri” formate precoce despre:

• ce e permis să simțim,
• ce înseamnă dorința,
• cine are voie să exprime sexualitate și cine nu,
• cum se trăiește intimitatea în relațiile apropiate.

Acestea sunt adesea internalizate fără conștientizare și devin parte din peisajul erotic al adultului: ne influențează nu doar ce facem în pat, ci și ce credem că merităm acolo.

3. Sursele nevăzute ale acestor credințe: unde s-au scris primele reguli?

1. Felul în care părinții au vorbit (sau nu) despre sex , gen glume, avertismente, ironii, tabuuri.

2. Felul în care părinții se atingeau între ei, adică apropiere sau distanță, tandrețe sau evitări.

3. Felul în care au reacționat la explorarea corporală a copilului, ex. rușinare, alarmism, pedeapsă sau empatie.

4. Expunerea la teme erotice în absența explicațiilor, cum ar fi fi reviste, filme, discuții adulte, violență sexuală, abuz.

4. Cum afectează aceste credințe viața sexuală adultă?

În viața erotică matură, aceste credințe pot determina:

• refuzul intimității autentice, de teama de a nu părea „prea mult” sau „nepotrivit(ă)”;
• dependență de validare prin sex, în absența unei iubiri de sine erotice reale;
• hipercontrol sexual (perfecționism erotic, performanță) sau hipoimplicare (anestezie emoțională);
• confuzie între iubire și sex, între dorință și vină.

De reflectat:Mulți adulți nu se tem de sex, ci de amintirile nerostite despre sexualitate, mai exact, cele impregnate în atmosfera copilăriei.

5. Mesaje tipice internalizate: când rușinea devine profesor de erotism

• „Dacă îți explorezi corpul, ești murdar sau bolnav psihic.”
• „Bărbații vor doar sex. Femeile trebuie să se păzească.”
• „Femeile care se bucură prea mult de sex sunt indecente.”
• „Corpul meu e greșit, trebuie ascuns.”
• „Sexul e ceva ce faci, nu ce simți.”
• „Dorința e periculoasă, poate distruge familii.”
• „Trebuie să știu ce vrea celălalt, eu nu contez.”

6. Ce face sexterapia? Oferă limbaj, eliberare și reconectare

Lucrul terapeutic aduce:

• conștientizare 》 numirea convingerilor învățate și a originii lor;
• rescriere cognitivă 》cu ajutorul CBT, REBT, EMDR sau sex-terapie centrată pe corp;
• permisiune erotică sănătoasă 》validarea nevoilor sexuale fără rușine;
• reconectare corporală 》prin mindfulness somatic, oglindire și autoreglare.

Nota: Terapia nu „învață” sexul. Ci îl vindecă de frici și îl umanizează.

7. În încheiere: Corpul nu uită ce n-ai avut voie să simți

Dacă în copilărie am învățat că e periculos să simțim, ca adulți avem nevoie să reînvățăm că este sigur, frumos și valid să simțim, chiar și atunci când vocea interioară spune contrariul.

Sexterapia, educația erotică/sexuală sunt de fapt acte de întoarcere acasă: spre dorința noastră autentică, liberă, blândă și eliberată de frică.

Bibliografie suplimentară pentru această temă

• Bradshaw, John (1990). Homecoming: Reclaiming and Championing Your Inner Child. Bantam.

• Real, Terrence (2002). How Can I Get Through to You? Reconnecting Men and Women. Scribner.

• Miller, Alice (1981). Drama of the Gifted Child. Basic Books.

• Nicolosi, Joseph (1991). Healing Homosexuality: Case Stories of Reparative Therapy – (doar pentru înțelegerea impactului parental asupra sexualității în formare; nu recomandat ca intervenție).

• Bader, Ellyn & Pearson, Peter (1988). In Quest of the Mythical Mate: A Developmental Approach to Diagnosis and Treatment in Couples Therapy. Brunner/Mazel.

• Scheff, Thomas J. (2003). Shame in Self and Society. Symbolic Interaction.

• Nagoski, Emily (2015). Come As You Are. Simon & Schuster.