Dincolo de fapte și cuvinte

Introducere Dismorfia genitală, manifestată clinic sub forma dismorfiei peniene ( Penile Dysmorphic Disorder - PDD) și a dismorfiei genitale feminine (FGD), este frecvent conceptualizată exclusiv ca o tulburare individuală, subsumată spectrului Body Dysmorphic Disorder (BDD) . O astfel de abordare, deși corectă din punct de vedere nosologic, riscă să ignore dimensiunea sa fundamentală: dismorfia genitală este în egală măsură, un produs al culturii. In prezentul articol mi-am propus să analizez dismorfia genitală nu doar ca expresie a vulnerabilității psihice individuale, ci ca rezultat al unui ansamblu coerent de mesaje culturale despre corp, sexualitate, valoare și identitate. Argumentul central este că PDD și FGD reprezintă internalizări patologice ale normelor culturale contemporane, diferențiate pe gen, dar guvernate de aceeași logică a corporalizării valorii umane. 1. Corpul sexual în modernitatea târzie: de la dat biologic la proiect identitar În societățile occidentale contempo...

În esență, nu vorbim despre „slăbiciune”, ci despre o formă de vulnerabilitate neintegrată. Există o formă de masculinitate care nu se manifestă prin forță autentică, ci printr-o tensiune continuă, aproape invizibilă la prima vedere. O masculinitate care nu este trăită, ci apărată. Nu este construită, ci demonstrată. Aceasta este masculinitatea nesigură și imatură, nu ca o etichetă, ci ca un proces psihologic, ca o încercare de a acoperi o rană care nu a fost niciodată privită cu adevărat. Rădăcina - identitatea condiționată Mulți băieți cresc într-un climat emoțional în care li se transmite, direct sau subtil, că valoarea lor depinde de performanță, control și dominanță. Emoțiile precum frica, tristețea sau nevoia de apropiere sunt adesea invalidate sau chiar rușinate. Astfel, în loc să învețe să simtă și să înțeleagă, învață să ascundă și să compenseze. Se creează o identitate condiționată: „ Sunt valoros dacă sunt puternic.” „Sunt respectat dacă domin.” „Sunt bărbat dacă nu arăt slă...

1. Introducere conceptuală Fenomenul chemsex, definit ca utilizarea intenționată a substanțelor psihoactive în context sexual pentru a intensifica, prelungi sau facilita experiența erotică, a devenit în ultimii ani un subiect de interes major în cercetarea interdisciplinară, situată la intersecția dintre psihologie clinică, sexologie și sănătate publică. Deși inițial abordat predominant dintr-o perspectivă epidemiologică și de reducere a riscurilor, literatura recentă subliniază necesitatea unei conceptualizări psihologice aprofundate a acestui comportament (Stuart, 2016; Maxwell et al., 2019). În special în rândul bărbaților care fac sex cu bărbați (MSM), chemsex-ul apare nu doar ca un comportament de risc, ci ca o practică complexă, încărcată de semnificații afective, relaționale și identitare (Nimbi et al., 2020). Această perspectivă impune o abordare clinică integrativă, care să includă atât dimensiunea cognitiv-comportamentală (CBT), cât și modelul rațional-emotiv (REBT), pentru a...

Sensibilitatea este adesea confundată cu fragilitatea. În realitate, ea nu este o slăbiciune, ci o formă rafinată de percepție psihologică - o capacitate de a simți lumea în nuanțe fine, acolo unde alții percep doar contururi grosiere. A fi sensibil înseamnă a avea o deschidere profundă către experiență, o disponibilitate de a fi atins de ceea ce este viu, autentic și uneori dureros. Dar în același timp, această deschidere face posibilă o altă dimensiune esențială a existenței: capacitatea de a admira frumosul. Din perspectivă psihologică, sensibilitatea este strâns legată de procesele de atenție, de reglare emoțională și de semnificația pe care o atribuim experiențelor. Persoanele sensibile nu doar percep mai intens stimulii emoționali, ci îi și procesează mai profund. Această profunzime poate deveni o sursă de vulnerabilitate – prin supraîncărcare emoțională, empatie excesivă sau ruminare – dar și un teren fertil pentru dezvoltarea unei vieți interioare bogate și a unei capacități a...