Dincolo de fapte și cuvinte

Povestea Ninei La finalul unei ședințe de terapie, Nina, o femeie de 43 de ani, mama a doi copii, mă privește lung, aproape rușinată: „ Mi-a spus că mă iubește. M-a privit cu toată ființa lui, m-a luat de mână și mi-a spus că nu trebuie să fac nimic, doar să fiu. M-am blocat. M-am ridicat și m-am dus să spăl vasele. Mi-a venit să fug.” A urmat o tăcere grea. „ Mi-e teamă de iubirea care vine fără condiții. N-am învățat niciodată ce înseamnă să o primesc. M-au învățat doar cum să fiu bună, utilă, să ajut, să sacrific. Dacă nu fac nimic pentru iubire… nu simt că o merit.” 1. Ce înseamnă să nu știi să primești iubirea? A nu ști să primești iubirea înseamnă: - a te simți inconfortabil când cineva îți oferă afecțiune, grijă, prezență; - a simți vină sau rușine când ți se oferă sprijin sau apreciere; - a respinge inconștient gesturile de iubire autentică (prin critică, retragere, ironie, hiperactivitate); - a simți că trebuie să faci mereu ceva pentru a „câștiga” dreptul la afecțiune. Este o...

O analiză psihosexologică asupra lipsei de sincronizare sexuală în cuplu, în special în ceea ce privește deschiderea, curiozitatea, fanteziile și explorarea reciprocă. Textul include fundamente teoretice, dinamici psihologice, mecanisme de apărare, cauze posibile ale inhibării sexuale, forme de manifestare și intervenții terapeutice utile, plus referințe bibliografice. “O fantezie pierdută în liniște” Într-o dimineață de weekend, în cabinetul terapeutic, Andrei, 35 de ani, aduce un subiect delicat în discuție: „Am visat că o legam ușor cu eșarfa și o priveam cum se abandonează. Am simțit o conexiune profundă în vis. Dimineață, i-am spus că aș vrea să încercăm ceva diferit. A zâmbit forțat și a zis: ‘Ce ți-a mai venit?’ Apoi s-a dus să-și facă cafeaua.” În acel gest aparent banal s-a stins, pentru a nu știu câta oară, o tentativă de apropiere erotică autentică. „ Nu e despre sex neapărat,” a adăugat Andrei. „ E despre a fi văzut. Despre a simți că dorința mea contează.” Povestea lui nu ...

  Într-o ședință de terapie de cuplu, ea, o femeie de 38 de ani, empatică, caldă și aparent sigură pe sine își frământa mâinile cu o neliniște greu de ascuns. El, partenerul ei de patru ani povestea cu ochi triști și ton reținut, cum simte că nu reușește să o facă fericită, indiferent ce ar face.  „Îi aduc flori, îi gătesc, o țin în brațe seara. Dar pare mereu pe fugă. Mereu se retrage. Uneori am impresia că iubirea mea o deranjează .” Ea a izbucnit în lacrimi: „ Nu știu cum să primesc tot ce îmi dai. Nu am învățat niciodată să primesc. Numai să ofer.” Iubirea, un drum cu dublu sens Suntem adesea educați, mai ales în contexte familiale disfuncționale sau hiperresponsabilizante, să oferim: grijă, disponibilitate, timp, ascultare, energie. Această disponibilitate ne definește, devine ceea ce înțelegem că suntem: valoroși prin ceea ce dăm celorlalți. A învăța însă să primim afecțiune, atenție, ajutor, recunoaștere, devine un proces mult mai complicat, uneori chiar dureros. Persoa...