Când ceri ceva în decembrie, roagă-te

Când ceri ceva în decembrie, roagă-te

să se întoarcă spre tine tot binele pe care l-ai dăruit fără măsură, în toate zilele în care nimeni nu te-a întrebat dacă și tu ai nevoie de un umăr pe care să plângi sau să-ți pui capul.

Roagă-te să fii întâmpinat/ă de oameni care nu se tem de profunzimea ta, care nu fug când îți văd cicatricile, ci le ating cu grijă, ca pe niște hărți ce arată cât de departe ai mers ca să rămâi întreag/ă.

Când ceri ceva în decembrie, roagă-te să înveți să primești. Să nu-ți mai fie rușine de nevoile tale, și nici teamă să spui: „am obosit”, „am nevoie de tine”, „mi-e greu”. Să știi că și cei puternici au dreptul la sprijin.

Roagă-te să îți amintești că nu ești o povară pentru nimeni care te iubește sincer, și că cei care au plecat au făcut loc oamenilor care au știut întotdeauna să rămână.

Când ceri ceva în decembrie, roagă-te să descoperi frumusețea în lucrurile pe care le-ai uitat: trecerea lenta al zilelor, sănătatea unui râs bun, o seară în care nu doare nimic, curajul de a spera din nou.

Roagă-te să nu uiți că meriți o viață în care nu te ascunzi, un spațiu în care vocea ta nu e niciodată prea mult, și o iubire în care tu nu ești niciodată prea puțin. Când ceri ceva în decembrie, roagă-te să rămână cu tine tot ce e autentic și să se desprindă tot ce te-a ținut pe loc.

Roagă-te să fii pregătit/ă pentru lucrurile bune care vin spre tine fără să ceară nimic înapoi.

Roagă-te, încet, adânc, ca un murmur către cer, să nu uiți că viața nu ți-a luat niciodată lumina, doar a ascuns-o uneori, ca să o poți căuta și găsi din nou, mai a ta și mai luminoasă ca oricând.