II. Rolul spiritualității și credinței în psihoterapie. (Partea II) - Dimensiunea transcendentă și reflecții terapeutice

10. Importanța și rolul relației cu Dumnezeu în psihoterapie

Relația omului cu Dumnezeu reprezintă în plan psihologic, arhetipul relației primare de încredere, siguranță și iubire necondiționată.

Pentru mulți clienți, imaginea lui Dumnezeu reflectă modul în care au interiorizat figura parentală timpurie: un Dumnezeu blând sau punitiv, apropiat sau distant, iubitor sau exigent.

10.1. Dumnezeu ca figură de atașament spiritual

Cercetările (Granqvist, 2020) au arătat că experiențele religioase pot fi înțelese ca forme de atașament vertical, în care persoana își regăsește securitatea interioară prin legătura cu Divinitatea.

Astfel, rugăciunea, meditația, recunoștința și sentimentul de comuniune cu Dumnezeu pot repara reprezentările de atașament nesigure, învățând clientul:

》că iubirea nu se câștigă prin performanță, ci se primește ca dar;

》că vulnerabilitatea poate fi acceptată;

》că există un „Altul” care nu abandonează.

10.2. Relația cu Dumnezeu în terapie: reconstrucția unei imagini vindecătoare

Terapeutul nu interpretează teologic credința, ci o explorează ca relație emoțională.

Întrebări utile în explorare:

》„Cum îl simți pe Dumnezeu când suferi?”

》„Ce imagine ai despre iubirea divină?”

》„Ce înseamnă pentru tine a fi iertat?”

Prin acest dialog, clientul descoperă dacă imaginea lui Dumnezeu este vindecătoare sau persecutorie, vie sau abstractă, înfricoșătoare sau hrănitoare.

Scopul psihoterapeutic nu este definirea dogmatică a Divinității, ci restaurarea unei relații vii, pline de sens și siguranță afectivă, care să hrănească reziliența, iertarea și capacitatea de a spera.

11. Exerciții practice REBT și CBT (spirituale)

Aceste exerciții pot fi folosite atât în terapie, cât și ca auto-reflecție ghidată, pentru a construi o relație sănătoasă între rațiune, emoție și spiritualitate.

Exercițiul 1 ~ Jurnalul valorilor sacre (CBT)

Obiectiv: Clarificarea și consolidarea valorilor spirituale și etice.

Instrucțiuni:

Notează zilnic:

1. Ce valoare spirituală am onorat azi? (ex. compasiune, sinceritate, iertare)

2. Ce gânduri mi-au susținut acțiunile?

3. Ce emoții am simțit când am acționat în acord cu valorile mele?

4. Ce pot ajusta mâine pentru a trăi mai congruent?

Acest exercițiu ajută la autenticitate și reducerea disonanței morale, stimulând congruența între credință și acțiune.

Exercițiul 2 ~ Disputa rațională a vinovăției religioase (REBT)

Credință irațională: „Dumnezeu nu mă mai iubește pentru că am greșit.”

Dispută rațională:

》Unde este dovada obiectivă că iubirea divină depinde de performanță morală?

》Este mai realist să cred că Dumnezeu iubește oamenii imperfecți, așa cum un părinte iubește copilul chiar când greșește?

》Ce atitudine pot adopta azi pentru a învăța din greșeală în loc să mă pedepsesc?

→ Noua credință rațională: „Greșeala nu anulează iubirea divină; ea mă cheamă la creștere și înțelepciune.”

 Exercițiul 3 ~ Meditația „Triada sensului” (CBT integrativ)

Durată: 5–10 minute

Pași:

1. Închide ochii și respiră profund.

2. Întreabă-te:

》Ce este sacru pentru mine acum?

》Ce mă face să trăiesc cu sens?

》Ce virtute vreau să cultiv azi?

3. Scrie răspunsurile într-un jurnal spiritual.

Acest exercițiu dezvoltă claritatea valorică, autocunoașterea și stabilitatea emoțională în perioade de incertitudine.

Exercițiul 4 ~ Conversația interioară cu Dumnezeu (REBT + Mindfulness)

Clientul este invitat să își imagineze o conversație sinceră, scrisă, între sine și Dumnezeu, în care exprimă:

》frica, rușinea, neîncrederea;

apoi primește, în scris, un răspuns plin de compasiune și iertare, formulat de sinele său înțelept.

Prin acest exercițiu, se activează auto-compasiunea, restructurarea cognitivă a vinovăției și o reconectare emoțională la iubirea divină.

Exercițiul 5 ~ Scala Congruenței Spiritual-Comportamentale

Pasul 1: Listează 5 valori fundamentale (ex. iubirea, adevărul, dreptatea, bunătatea, smerenia).

Pasul 2: Acordă o notă de la 1 la 10 pentru cât trăiești concret fiecare valoare.

Pasul 3: Reflectează: unde e diferența cea mai mare între a crede și a trăi?

Pasul 4: Alege o acțiune concretă care să reducă diferența.

Acest exercițiu crește autenticitatea morală și sentimentul de sens existențial coerent.

Exercițiul 6 ~ Reîncadrarea spirituală a suferinței (CBT)

Identifică un eveniment dureros recent.

Scrie trei moduri în care acest eveniment ar putea deveni o lecție spirituală sau un pas spre creștere.

Scopul: reducerea ruminării și dezvoltarea rezilienței bazate pe sens.

12. Reflecții pentru terapeuți

(Pentru integrarea matură și etică a spiritualității în practica psihoterapeutică)

1. Ce înseamnă pentru mine spiritualitatea ca om, nu doar ca terapeut?

》Cum influențează credințele mele modul în care ascult, interpretez, însoțesc?

2. Pot oferi spațiu pentru credința clientului fără a mă simți inconfortabil sau superior?

》Accept diferențele fără prozelitism sau scepticism defensiv?

3. Cum reacționez când un client își exprimă îndoiala, furia sau pierderea credinței?

》Pot să tolerez misterul fără a-l explica rațional?

4. Sunt conștient de dinamica transferului spiritual?

》Clientul poate proiecta asupra mea imaginea unei autorități spirituale. Mă poziționez cu modestie și transparență?

5. Cum cultiv o prezență terapeutică cu valoare spirituală?

》Prezența autentică, tăcerea plină, ascultarea atentă sunt deja forme de rugăciune psihologică.

6. Mă las inspirat(ă) de virtuți terapeutice ( compasiune, răbdare, smerenie) nu ca tehnici, ci ca mod de a fi?

7. Sunt atent(ă) la propria mea igienă spirituală?

》Suprasolicitarea emoțională a terapeuților cere regenerare prin sens, recunoștință și introspecție.

 Reflecția finală:

> „Terapia care nu include dimensiunea spiritului vindecă simptome, dar nu vindecă sufletul.”

》Spiritualitatea matură nu contrazice știința, ci o umanizează.

Ea ne amintește că vindecarea nu este doar reducerea durerii, ci redobândirea sensului de a trăi, a iubi și a crede din nou.

Bibliografie suplimentară

• Granqvist, P. (2020). Attachment, Religion, and Spirituality: From Childhood to Adulthood.
• Pargament, K. I. (2013). Spiritually Integrated Psychotherapy.
• Ellison, C. G., & Levin, J. S. (2020). The Religion-Health Connection.
• Richards, P. S., & Bergin, A. E. (2005). A Spiritual Strategy for Counseling and Psychotherapy.
• Beck, A. T. (2011). Cognitive Therapy and the Emotional Disorders.
• Ellis, A. (2004). Reason and Emotion in Psychotherapy.