Un nou început

La început de an, mulți oameni simt o presiune tăcută: „Ar trebui să fiu mai bine. Mai fericit(ă). Mai departe.”

Dar psihologic vorbind, începutul unui an nu este o competiție și nici o evaluare finală. Este o pauză simbolică, un moment în care viața ne invită să ne așezăm puțin și să ne întrebăm, cu blândețe: Cum sunt eu acum?

Împlinirile sau ceea ce contează cu adevărat

De multe ori, când vorbim despre împliniri, ne gândim la rezultate vizibile: reușite, bani, relații, obiective bifate. Însă, în terapie, oamenii descoperă adesea că cele mai importante împliniri sunt invizibile pentru ceilalți.

O doamnă mi-a spus într-o zi, într-o ședință: „Anul acesta nu am realizat nimic important.”

Am întrebat-o ce înseamnă „important”. După o pauză lungă, a adăugat: „Nu m-am mai întors în relația care mă distrugea.”

Aceasta este o împlinire psihologică majoră: alegerea de a nu te mai abandona pe tine.

Uneori, împlinirea înseamnă că ai rezistat. Alteori, că ai cerut ajutor. Sau că ai spus „nu” când înainte tăceai. Toate acestea sunt semne ale unei creșteri interioare reale, chiar dacă nu apar în fotografii sau postări.

Dorințele sau ce ne spune sufletul nostru

Dorințele nu sunt slăbiciuni. Ele sunt mesaje.

Dorința de liniște, de iubire, de siguranță, de a fi văzut(ă) și auzit(ă) apare acolo unde, poate, am fost prea mult timp nevoiți să fim puternici.

Un bărbat mi-a spus în timpul terapiei: „Îmi doresc să nu mai fie greu.” Apoi s-a corectat rapid: „Nu știu dacă e o dorință realistă.”

I-am răspuns: „Este o dorință umană. Și asta este suficient.”

Psihologic, nu toate dorințele trebuie „rezolvate”. Unele trebuie ascultate. Ele ne arată ce ne lipsește și ce avem nevoie să ne oferim nouă înșine sau să cerem, fără rușine.

Așteptările - între speranță și dezamăgire

Mulți oameni suferă nu pentru ceea ce li se întâmplă, ci pentru diferența dintre realitate și ceea ce sperau să fie. Așteptările pot deveni poveri atunci când sunt rigide sau când sunt puse exclusiv pe umerii altora.

O pacientă spunea: „M-am simțit trădată pentru că nu m-a susținut.”

Când am explorat mai adânc, a realizat că nu îi spusese niciodată ce avea nevoie. „Am crezut că ar trebui să știe.”

Aceasta este o așteptare frecventă și extrem de dureroasă.

Un nou început sănătos nu înseamnă să nu mai avem așteptări, ci să le transformăm în nevoi exprimate și limite clare. Așteptările mature sunt flexibile și realiste, nu condiții pentru valoarea noastră.

Renașterea - un proces blând, nu o schimbare bruscă

Renașterea nu arată ca în filme. Nu vine cu motivație constantă sau cu certitudini. De cele mai multe ori, renașterea arată așa:

- oboseală, dar și mai multă sinceritate;

- frică, dar și mai puțină auto-minciună;

- pași mici, dar făcuți în direcția potrivită.

Psihologic, renașterea începe în momentul în care încetăm să ne mai judecăm pentru ritmul nostru. Când ne permitem să fim în proces, nu perfecți.

Un gând de final pentru noul an

Poate că nu trebuie să intri în noul an „reparat(ă)”. Poate că este suficient să intri mai conștient(ă), mai atent(ă) la tine, mai dispus(ă) să te asculți. Viața nu cere să fie trăită impecabil. Cere să fie trăită cu sens, cu prezență și cu o minimă bunătate față de sine. Iar dacă reușești asta, chiar și în zilele dificile, atunci fiecare zi merită trăită, nu pentru că este perfectă, ci pentru că este vie.

Noul an nu este o promisiune. Este o invitație. Iar tu meriți să o accepți, exact așa cum ești acum.