Iluzia iubirii în relațiile toxice: Distorsiuni cognitive și dependența emoțională

1. Când iubirea devine o capcană psihologică

Mulți oameni care rămân în relații abuzive sau toxice nu o fac dintr-o lipsă de dorință de schimbare, ci dintr-o percepție distorsionată a iubirii. Ei pot asocia suferința cu profunzimea sentimentelor, crezând că iubirea autentică este complicată, greu de obținut și trebuie meritată prin sacrificiu. Aceste convingeri sunt întărite de experiențe anterioare, modele parentale și de felul în care au învățat să înțeleagă atașamentul emoțional.

Multe dintre aceste convingeri provin din distorsiuni cognitive, adică erori sistematice în procesarea informațiilor, care întăresc trauma bonding și mențin iluzia iubirii.

2. Distorsiuni cognitive implicate în trauma bonding și iluzia iubirii

2.1. Filtrul selectiv („Văd doar ceea ce vreau să văd”)

Această distorsiune apare atunci când victima reține doar momentele pozitive și ignoră sau minimizează episoadele de abuz. În relațiile toxice, agresorul nu este întotdeauna violent sau rece – există și momente de afecțiune, ceea ce creează confuzie.

•Exemplu clinic:

O pacientă care trăiește într-o relație marcată de abuz emoțional îmi spune:

"Știu că mă jignește și mă face să mă simt prost, dar uneori îmi spune că sunt cea mai importantă persoană din viața lui. Și atunci, îmi dau seama că mă iubește cu adevărat."

•Proces terapeutic:

Prin tehnici de restructurare cognitivă, pacienta este ghidată să vadă imaginea completă, nu doar momentele izolate de tandrețe. O ajutăm să analizeze tiparul relației și să înțeleagă că afecțiunea ocazională nu anulează abuzul sistematic.

2.2. Personalizarea („Este vina mea”)

Victimele abuzului își asumă responsabilitatea pentru comportamentul agresorului, crezând că, dacă ar fi mai bune, mai iubitoare sau mai supuse, partenerul s-ar schimba.

•Exemplu clinic:

O femeie într-o relație cu un partener manipulator îmi spune:

"Când e nervos și mă insultă, știu că probabil l-am provocat. Dacă aș ști cum să vorbesc cu el, poate nu ar reacționa așa."

•Proces terapeutic:

Prin terapia cognitiv-comportamentală (CBT), pacienta este învățată să separe comportamentul partenerului de propria responsabilitate. Lucrăm pe recunoașterea tiparelor de abuz și pe reconstruirea stimei de sine, astfel încât aceasta să înțeleagă că nu este vina ei pentru acțiunile celuilalt.

2.3. Gândirea dihotomică („Dacă mă iubește, trebuie să sufăr”)

Această distorsiune presupune o viziune extremă asupra iubirii: dacă există pasiune și intensitate emoțională, atunci suferința face parte din „pachet”. Victimele pot percepe relațiile sănătoase ca fiind plictisitoare, deoarece nu conțin aceeași doză de dramă.

•Exemplu clinic:

Un pacient îmi spune:

"Fosta mea iubită era toxică, mă făcea să sufăr, dar totul era intens. Acum sunt cu o femeie care mă tratează bine, dar parcă lipsește ceva. Poate nu o iubesc cu adevărat?"

•Proces terapeutic:

Folosim psihoterapia cognitivă pentru reînvățarea iubirii sănătoase. Explorăm diferența dintre iubirea autentică și dependența emoțională, ajutând pacientul să înțeleagă că o relație stabilă și sigură nu este lipsită de emoție, ci doar lipsită de suferință inutilă.

2.4. Justificarea („Și el are traume”)

Victimele abuzului își pot justifica agresorul, crezând că problemele din trecutul acestuia îi scuză comportamentul toxic.

•Exemplu clinic:

"Știu că mă controlează și mă face să mă simt vinovată, dar a suferit mult în copilărie. Cum să-l abandonez?"

•Proces terapeutic:

Se lucrează pe separarea empatiei de sacrificiul de sine. Pacientul este învățat că a înțelege suferința partenerului nu înseamnă că trebuie să rămână într-o relație toxică și să-i tolereze abuzul.

3. De ce iubirea toxică este confundată cu iubirea autentică?

Iubirea sănătoasă și trauma bonding produc reacții neurochimice diferite, dar care pot fi resimțite similar:

Victimele se pot obișnui cu haosul emoțional și ajung să confunde adrenalina și anxietatea din relațiile toxice cu iubirea profundă.

4. Cum se rupe ciclul iluziei iubirii?

4.1. Conștientizarea și autoanaliza

Pacientul este încurajat să țină un jurnal emoțional, în care să noteze momentele de abuz și reacțiile sale emoționale.

Se lucrează pe identificarea distorsiunilor cognitive și restructurarea lor.

4.2. Dezvoltarea stimei de sine

Se construiește o identitate personală independentă de relație.

Se lucrează pe autoafirmare și pe capacitatea de a seta limite sănătoase.

4.3. Restructurarea definiției iubirii

Se discută diferențele între iubirea sănătoasă și trauma bonding.

Pacientul este învățat să recunoască semnele unei relații sigure.

4.4. Activarea resurselor externe

Sprijinul social este esențial în ieșirea din relațiile toxice.

Se încurajează construirea unei rețele de siguranță (familie, prieteni, grupuri de suport).

Concluzie

Iluzia iubirii în relațiile toxice este susținută de distorsiuni cognitive, mecanisme neurobiologice și experiențe emoționale intense. Victimele confundă adrenalina suferinței cu profunzimea iubirii și rămân blocate în relații nesănătoase. Prin psihoterapie și conștientizare, acest cerc vicios poate fi rupt, iar pacientul poate învăța să recunoască și să accepte iubirea autentică, bazată pe siguranță, respect și echilibru emoțional.