Autismul și comportamentele sexuale compulsive (I) – O perspectiva psihologică explicativă

Autismul (TSA – Tulburare de Spectru Autist) este caracterizat de dificultăți în comunicare, interacțiune socială și de prezența unor tipare repetitive și rigide de comportament. La unele persoane cu TSA, aceste caracteristici pot influența dezvoltarea sexualității și pot duce la comportamente compulsive sexuale.

1. Mecanisme psihologice care favorizează comportamentele sexuale compulsive în TSA

1. Deficite în înțelegerea normelor sociale

• Persoanele cu TSA pot avea dificultăți în înțelegerea regulilor sociale legate de sexualitate (ex.: unde este acceptabil să te auto-stimulezi, ce înseamnă consimțământul, diferența dintre intimitate și comportament public).

• Lipsa autoreglării emoționale și a perspectivei asupra consecințelor poate favoriza manifestarea comportamentelor compulsive.

2. Rigiditate cognitivă și repetitivitate

• Comportamentele compulsive sexuale pot apărea ca parte a unui pattern de auto-stimulare repetitivă, asemănător altor comportamente stereotipe din TSA (ex.: legănare, flapping, ecou-verbal).

• Odată ce persoana descoperă că auto-stimularea sexuală oferă confort sau reduce stresul, comportamentul poate deveni fixație, rigid și greu de controlat.

3. Hipersensibilitate sau hipo-sensibilitate senzorială

Unele persoane cu TSA pot avea o hipersensibilitate tactilă, ceea ce le face să evite atingerea, dar să caute senzații intense prin auto-stimulare sexuală.

Altele pot fi hipo-sensibile și să caute stimulare senzorială intensă, ceea ce poate duce la explorări sexuale excesive sau la comportamente de tip auto-agresiv în timpul actului sexual.

4. Dificultăți în reglarea emoțională și anxietatea

• Persoanele cu TSA au adesea niveluri ridicate de anxietate, iar masturbarea compulsivă poate fi un mecanism de reglare emoțională.

• Lipsa altor mecanisme eficiente de reducere a stresului poate duce la o dependență de acest comportament.

5. Deficite în recunoașterea și gestionarea impulsurilor

• Lipsa controlului inhibitor poate duce la comportamente sexuale neadecvate (ex.: expunerea indecentă, atingerea compulsivă a propriului corp în spații publice, căutarea compulsivă de materiale pornografice).

6. Lipsa educației sexuale adaptate

• Persoanele cu TSA primesc adesea informații limitate sau distorsionate despre sexualitate, ceea ce poate contribui la dezvoltarea unor comportamente inadecvate.

• Uneori, părinții sau îngrijitorii evită subiectul sexualității din teamă sau jenă, ceea ce duce la explorare haotică și necontrolată.

Educația sexuală la copiii cu deficiențe cognitive și la cei cu comportamente sexuale necontrolate

• Educația sexuală trebuie adaptată nevoilor specifice ale fiecărui copil, ținând cont de nivelul cognitiv, de înțelegerea socială și de capacitatea de autoreglare a impulsurilor.

1. Principii generale ale educației sexuale pentru copii cu dizabilități cognitive

• Abordare explicită și structurată – informațiile trebuie prezentate clar, direct, fără metafore, într-un limbaj simplu și concret.

• Predare vizuală și practică – utilizarea imaginilor, desenelor, videoclipurilor educaționale și a jocurilor de rol pentru a explica concepte precum intimitatea, limitele corpului și consimțământul.

• Repetiție constantă – fiindcă multe persoane cu deficiențe cognitive învață prin repetiție, este esențial să fie expuși frecvent la aceleași informații.

• Utilizarea de povești sociale – pentru a ilustra scenarii reale despre comportamente adecvate și inadecvate în contexte diferite.

2. Intervenții specifice pentru comportamentele compulsive de auto-stimulare sexuală

1. Diferentierea contextului și a locului

• Copilul trebuie să învețe că masturbarea este un comportament privat, care nu se face în spații publice. Se pot folosi pictograme, reguli vizuale sau povești sociale pentru a întări acest concept.

2. Substituirea comportamentului compulsiv cu altă activitate

• Oferirea unor activități senzoriale alternative (ex.: mingi anti-stres, obiecte tactile) pentru a canaliza nevoia de stimulare într-un mod acceptabil.

3. Reglarea anxietății și învățarea autoreglării emoționale

• Dacă masturbarea este utilizată ca mecanism de gestionare a anxietății, se pot introduce tehnici de relaxare, respirație controlată și activități care să reducă stresul.

4. Crearea unei rutine

• Uneori, masturbarea compulsivă apare din lipsa unei structuri clare în viața copilului. Crearea unei rutine zilnice bine definite poate reduce tendința de a căuta auto-stimulare frecventă.

5. Monitorizarea expunerii la stimuli sexuali

• Copiii și adolescenții cu deficiențe cognitive pot avea dificultăți în gestionarea expunerii la conținut sexual explicit (ex.: internet, TV). Controlul parental și educația despre limite sunt esențiale.

6. Sprijin și educație pentru părinți și îngrijitori

• Părinții trebuie să fie ghidați în abordarea sexualității într-un mod calm și educativ, evitând stigmatizarea sau pedeapsa care poate agrava problema.

Concluzii

▪︎ Persoanele cu autism sau cu dizabilități cognitive au aceleași nevoi sexuale ca orice altă persoană, dar necesită o educație sexuală adaptată.

▪︎ Comportamentele sexuale compulsive pot apărea din cauza deficitelor în reglarea impulsurilor, a lipsei înțelegerii normelor sociale și a utilizării masturbării ca mecanism de reducere a anxietății și stresului.

▪︎ Intervenția trebuie să fie structurată, vizuală, repetitivă și să includă strategii de autoreglare emoțională și senzorială.

▪︎ Educația sexuală trebuie să fie proactivă, nu reactivă, pentru a preveni apariția altor  comportamente problematice sau dezadaptative.