Trauma bonding și iluzia iubirii: Procesul terapeutic pentru victimele abuzului sexual. Un exemplu de caz clinic

Introducere

Ana este o femeie cu o inteligență cognitivă peste medie și cu o pregătire academică solidă, dar acest lucru nu o protejează de vulnerabilitățile emoționale cauzate de traumele din copilărie. Ea a fost victima unui abuz sexual în familie (incest) și ca adult, a suferit o nouă formă de violență sexuală în care agresorul a obținut un „acord tacit” prin manipulare psihologică, inducerea fricii și amenințare. Acest context a dus la formarea unei trauma bonding, o legătură emoțională toxică în care victima se simte prinsă și incapabilă să se elibereze.

În cazul Anei, legătura traumatică de atașament este deosebit de periculoasa deoarece:

•Se suprapune peste un istoric de abuz sexual în copilărie, ceea ce îi crește vulnerabilitatea la noi forme de exploatare.

•Este întreținut de disociere, un mecanism de apărare care îi afectează memoria și capacitatea de a procesa clar evenimentele.

•Este perceput ca fiind „iubire”, făcând-o să creadă că există o conexiune reală între ea și agresor, ceea ce o menține în relația toxică.

Terapia trebuie să se concentreze nu doar pe ruperea legăturii cu agresorul, ci și pe restructurarea percepției Anei despre sine, despre relații și despre iubire.

Etapele terapeutice: De la iluzie la autonomie

1. Crearea unui mediu sigur și recunoașterea trauma bonding-ului

•Prima provocare în terapie este acceptarea realității: Ana trebuie să vadă că ceea ce simte nu este iubire, ci o reacție la abuzul suferit.

•Explicarea conceptului de trauma bonding – Victima devine emoțional dependentă de agresor, deoarece creierul său încearcă să creeze o legătură de supraviețuire pentru a face față abuzului.

•Validarea sentimentelor de confuzie și vinovăție – Ana trebuie să înțeleagă că nu ea este vinovată pentru legătura formată, ci aceasta este rezultatul unei manipulări psihologice și al istoricului ei traumatic.

•Identificarea factorilor declanșatori ai disocierii – Momentele în care se simte copleșită, înfricoșată sau fără control asupra situației trebuie explorate pentru a putea fi gestionate mai bine.

▪︎Exemplu de intervenție:

"Faptul că te simți prinsă în această relație nu înseamnă că îl iubești. Înseamnă că ai fost învățată, încă din copilărie, că abuzul poate fi confundat cu afecțiunea. Hai să vedem împreună cum putem rescrie această poveste."

2. Separarea emoțională de agresor și regăsirea sinelui

După conștientizarea trauma bonding-ului, următorul pas este distanțarea emoțională și recuperarea identității personale.

•Lucrul cu disocierea: Ana trebuie să învețe să rămână conectată la realitate în momentele de stres. Tehnici precum grounding-ul, jurnalul emoțional și terapia senzorială (atingerea unor obiecte, identificarea sunetelor din jur) pot ajuta.

•Clarificarea falselor justificări: „Poate că nu a fost așa de grav”, „Poate că l-am provocat eu” – toate aceste gânduri trebuie reformulate rațional.

•Stabilirea unor limite clare: Înțelegerea că orice persoană care folosește frica, șantajul sau manipularea nu este un partener de încredere.

▪︎Exemplu de intervenție:

"Dacă ai avea o prietenă care îți spune că un bărbat a forțat-o, dar apoi i-a cerut poze intime și a convins-o să se vadă din nou, ce i-ai spune? Ai considera că este iubire sau o formă de control?"

3. Lucrul cu distorsiunile cognitive care ii mențin dependența emoțională

Trauma bonding-ul este întreținut de o serie de convingeri eronate care trebuie restructurate.

3.1. „Dacă nu ar fi fost ceva special între noi, nu m-aș fi simțit atât de legată de el”

▪︎Reformulare: „Sentimentul de legătură nu vine din iubire, ci din frică și control.”

3.2. „Poate că exagerez, el nu m-a bătut, doar m-a constrâns psihologic”

▪︎ Reformulare: „Forțarea psihologică este tot un abuz. Nu trebuie să existe violență fizică pentru ca un abuz să fie real.”

3.3. „Dacă mă rup de tot de el, o să simt un gol imens”

▪︎ Reformulare: „Golul nu este despre el, ci despre trauma ta neprocesată. Vindecarea nu vine prin întoarcerea la agresor, ci prin descoperirea propriei tale puteri.”

▪︎ Exemplu de intervenție:

"Mintea ta a fost antrenată să vadă abuzul ca pe o formă de apropiere. Dar există o altă realitate în afara acestei dinamici. Ce ar fi să o explorăm împreună?"

4. Redefinirea iubirii și construirea unei noi identități

Ultima etapă a terapiei se axează pe reconstruirea convingerilor Anei despre relații, iubire și sinele propriu.

•Explorarea unui nou model de relaționare: Cum arată o relație sănătoasă? Ce înseamnă respectul, siguranța, egalitatea într-o conexiune emoțională?

•Reconectarea cu propriile dorințe: Ce vrea Ana pentru viitor? Ce o face fericită, în afara relațiilor toxice?

•Construirea unei autonomii emoționale: Lucrul cu identitatea proprie și stabilirea unor noi obiective de viață.

▪︎ Exemplu de intervenție:

"Tu ești mai mult decât trauma ta. Ești o ființă completă, cu visuri, dorințe și valori proprii. Hai să redescoperim cine este Ana, dincolo de trecut."

Concluzie

Procesul de eliberare din trauma bonding este unul dificil, și de lungă durată, dar esențial pentru a preveni repetarea scenariului abuziv. În cazul Anei, terapia trebuie să abordeze nu doar trauma recentă, ci și rădăcinile vechi ale vulnerabilității sale. Fără o muncă profundă asupra disocierii, a percepției iubirii și a limitelor personale, riscul de a fi prinsă din nou într-o relație abuzivă este ridicat.

Prin terapie, Ana poate învăța că:

▪︎ Trauma bonding-ul nu este iubire.

▪︎ Disocierea nu este un eșec, ci un mecanism de apărare care poate fi gestionat.

▪︎ Puterea ei nu a dispărut, ci trebuie redescoperită.

Ana nu este definită de trecutul ei. Cu sprijinul potrivit, ea poate să își reclădească viața, de data aceasta pe o bază de siguranță, respect și iubire autentică – față de sine, în primul rând.