O analiză psihosexologică explicativă a tulburărilor de preferință sexuală, așa cum sunt prevăzute în DSM-5

Introducere 

Tulburările de preferință sexuală sunt caracterizate de atracții și comportamente sexuale care sunt considerate neobișnuite sau deviante din punct de vedere social sau medical, iar acestea sunt adesea însoțite de disconfort personal sau de consecințe negative pentru individ sau pentru alții. Analiza acestor tulburări trebuie să includă mai multe laturi: definirea lor, cauzele, diagnosticarea, impactul asupra individului și modalitățile de tratament.

Așadar, tulburările de preferință sexuală, așa cum sunt definite în *DSM-5 (Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale, ediția a 5-a), se referă la un set de comportamente și interese sexuale care deviază de la normele culturale și sociale acceptate și care pot provoca suferință semnificativă individului sau altora. Aceste tulburări sunt considerate patologice nu doar pe baza intensității dorințelor, dar și în funcție de impactul lor asupra funcționării normale și a relațiilor interpersonale. 

Mai jos, voi prezenta o analiză psihosexologică detaliată a acestor tulburări, explicând pe fiecare din ele conform criteriilor stabilite de DSM-5.

1. Parafilii

Parafilile sunt o categorie de tulburări în care dorințele și comportamentele sexuale sunt orientate către obiecte, activități sau persoane care nu sunt considerate normativ atractive sau acceptabile din punct de vedere social. Parafilile nu sunt considerate patologice în mod necesar, decât dacă provoacă disconfort semnificativ sau vătămare altora.

a. Fetișismul sexual

Fetișismul se caracterizează prin atracția sexuală intensă față de obiecte nepersonale (de obicei, articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, păr sau părți ale corpului) sau față de anumite părți ale corpului (ex. picioare). Fetișismul devine problematic atunci când dorințele sau comportamentele devin predominant orientate spre obiecte non-vii sau o parte a corpului, în detrimentul altor forme de relaționare sexuală.

b. Exhibiționismul

Exhibiționismul implică expunerea involuntară a organelor genitale altor persoane fără consimțământul acestora. Dorința este adesea stimulată de reacțiile de șoc sau rușine ale celorlalți, iar comportamentul devine problematic atunci când persoana cu această tulburare caută în mod frecvent să se angajeze în astfel de acte și acest lucru le afectează viața de zi cu zi.

c. Voyerismul

Voyerismul presupune atracția sexuală și obținerea plăcerii sexuale din observarea altor persoane care sunt angajate în activități sexuale, sunt semi-dezbrăcate sau goale, și fără ca acestea să fie sau nu conștiente în mod deosebit de faptul că sunt privite. Similar cu exhibiționismul, voyerismul poate cauza disconfort celor care sunt victime ale observației și devine problematic atunci când comportamentele devin compulsive și involuntare ori dificil de controlat 

d. Fetișismul cu părți ale corpului

Acest tip de fetișism se referă la atracția sexuală față de anumite părți ale corpului, care nu sunt de obicei considerate zone erogene standard, cum ar fi picioarele, mâinile sau părul. Este considerat patologic atunci când această atracție devine necesară pentru excitarea sexuală, iar alte activități nu sunt suficiente pentru a obține excitare ori satisfacerea dorinței sexuale.

e. Sadismul sexual

Sadismul sexual presupune obținerea plăcerii sexuale prin cauzarea durerii, suferinței sau umilirii unei alte persoane. Acest comportament poate fi consensual sau non-consensual. Când nu este consensual, devine o tulburare de preferință sexuală periculoasă, care poate duce la vătămarea fizică sau psihologică a victimei.

f. Masochismul sexual

Masochismul sexual se referă la obținerea plăcerii sexuale prin auto-provocarea suferinței, umilirii sau durerii. În cazul în care aceste comportamente devin unicele surse de excitare sexuală, masochismul poate deveni patologic și problematic.

g. Pedofilia

Pedofilia se caracterizează prin atracția sexuală intensă față de copii, de obicei cu vârste sub 13 ani. Aceasta este una dintre cele mai grave tulburări de preferință sexuală din punct de vedere al impactului social și legal. Dacă actele pedofile sunt consumate, ele reprezintă o infracțiune gravă, având consecințe devastatoare asupra victimelor. Chiar și în absența actelor de abuz, pedofilia rămâne o tulburare periculoasă, cu un potențial ridicat de auto-sabotaj și vătămare a altora.

h. Hebephilia

Hebephilia se referă la atracția sexuală față de adolescenți, de obicei cu vârste între 11 și 14 ani. Deși se diferențiază de pedofilie prin vârsta grupului țintă, este considerată tot o tulburare de preferință sexuală problematică, având efecte negative asupra adolescenților care devin victime.

i. Gerontofilia

Gerontofilia implică o atracție sexuală pentru persoanele vârstnice. Această preferință poate deveni problematică atunci când relațiile devin inegale din punct de vedere al puterii și pot duce la exploatare sau vătămare, mai ales în contexte în care vârsta avansată a persoanei vizează o vulnerabilitate crescută.

Cauze ale tulburărilor de preferință sexuală

Cauzele acestor tulburări pot fi complexe și variază de la factori biologici și neurobiologici la influențe psihologice și sociale. Printre factorii posibili se numără:

Factori biologici: Anumite cercetări sugerează că dezechilibrele hormonale, tulburările neurologice sau anomaliile structurale ale creierului pot influența preferințele sexuale. De exemplu, diferențele în activitatea sistemului dopaminergic ar putea fi implicate în dezvoltarea comportamentelor compulsive și repetitive.

Traume din copilărie: Experiențele de abuz sexual sau de neglijență în copilărie sunt factori de risc majori pentru dezvoltarea unor tulburări de preferință sexuală, mai ales pentru comportamentele deviante, cum ar fi pedofilia sau fetișismul.

Modele de atașament: Studiile arată că persoanele care au avut dificultăți în a dezvolta relații de atașament sănătoase în copilărie pot avea o dezvoltare sexuală disfuncțională, care poate favoriza apariția unor preferințe sexuale neobișnuite.

Factori sociali și culturali: În unele cazuri, normele culturale și presiunile sociale pot influența dezvoltarea unor preferințe sexuale. De exemplu, accesul precoce la material pornografic poate contribui la formarea unor preferințe care sunt considerate deviante.

2. Diagnosticarea și tratamentul tulburărilor de preferință sexuală

Diagnosticul de tulburare de preferință sexuală în DSM-5 se bazează pe următoarele criterii:

Persistența: Comportamentele sau dorințele sunt persistente și nu sunt o simplă fază de dezvoltare.

Interferența: Tulburările provoacă suferință semnificativă individului sau altor persoane. Acestea afectează funcționarea zilnică, relațiile interpersonale sau pot duce la infracțiuni.

Comportamentele neconsensuale: În multe cazuri, tulburările de preferință sexuală sunt problematice atunci când includ comportamente neconsensuale, cum ar fi abuzul sexual sau vătămarea altora.

Tratamentul pentru aceste tulburări variază, dar poate include:

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care ajută individul să identifice și să modifice gândurile și comportamentele disfuncționale. De exemplu, în cazul fetișismului, terapia poate ajuta individul să recunoască și să schimbe atracțiile necontrolate față de obiectele specifice.

Terapia de cuplu și sexterapia: Ajută la îmbunătățirea relațiilor intime și la reducerea tensiunilor legate de comportamentele deviante. De asemenea, poate ajuta persoanele să învețe abilități mai sănătoase de a-și exprima sexualitatea.

Tratament farmacologic: În cazurile în care comportamentele sunt compulsive și nu pot fi controlate prin terapie, medicamentele care reglează nivelurile de serotonină sau care reduc impulsurile sexuale pot fi utilizate. De asemenea, medicamentele pot fi prescrise pentru tratarea problemelor co-existente, cum ar fi depresia sau anxietatea. Medicația poate include antidepresive sau medicamente care scad impulsurile sexuale, cum ar fi antiandrogenii sau medicamentele hormonale.

Intervenția socială și educațională: Educația sexuală și sprijinul social pot fi esențiale pentru a preveni dezvoltarea tulburărilor de preferință sexuală. Creșterea gradului de conștientizare și oferirea de resurse pentru sănătatea mintală pot reduce riscurile asociate cu aceste comportamente. Tratamentul în cadrul unui grup de suport sau consiliere pentru a ajuta individul să înțeleagă și să gestioneze efectele tulburării asupra vieții sale și asupra relațiilor cu ceilalți.

3. Aspecte psihosexologice

Dintr-o perspectivă psihosexologică, tulburările de preferință sexuală reflectă o serie de factori psihologici și de dezvoltare care pot include traume din copilărie, experiențe de abuz sexual, factori neurobiologici sau dezechilibre hormonale. Adesea, persoanele care dezvoltă astfel de tulburări pot avea un istoric de dificultăți în a înțelege sau a experimenta sexualitatea în mod sănătos.

Tulburările de preferință sexuală nu trebuie tratate ca simple capricii sau fantezii, ci ca aspecte complexe ale psihicului uman, care necesită o abordare integrativă, ce poate include consiliere psihologică, evaluare a relațiilor interpersonale și, în cazuri extreme, intervenție medicală.

Concluzie

Tulburările de preferință sexuală sunt o categorie variată de afecțiuni psihosexologice care pot avea impact semnificativ asupra individului și a celor din jur. Înțelegerea acestor tulburări prin prisma DSM-5 permite o diagnosticare precisă și o intervenție terapeutică adecvată. Este esențial ca profesioniștii în domeniul psihologiei și sănătății mentale să abordeze aceste probleme cu empatie și fără stigmatizare, oferind tratamente care să ajute indivizii să-și gestioneze comportamentele într-un mod responsabil și sănătos.