Între dorință și realitate: Psihologia amantei și a amantului în relațiile extraconjugale

Amanta și amantul: Portrete ale dorinței trăite clandestin 

Cazul 1.

„Telefonul care nu sună niciodată seara”

 „Îl iubeam cu totul. Dar nu i-am auzit niciodată vocea după ora opt. Seara, tăcerea lui devenea zidul meu. Îmi zicea că e cu familia, dar eu visam să devin familia. Mi-a promis, ani la rând, că se va elibera. Încă mai am telefonul pe silențios în serile de weekend. Ca să nu mă doară că nu sună.”

Reflecție psihologică:

Această femeie trăiește în spațiul gol dintre promisiune și realitate. Absența bărbatului iubit devine o prezență invadatoare în gânduri, în fantezii, în corp. Tăcerea lui activează o rană timpurie de abandon și o internalizare disfuncțională: „Eu sunt mereu cea care așteaptă.”

În REBT (Rational-Emotional Behavioral Therapy), credința care menține durerea este: 

》„Dacă aș fi valoroasă, m-ar alege și ar fi cu mine.”

Dezbaterea rațională (disputarea) poate duce la: 》„Faptul că nu mă alege spune mai multe despre el decât despre mine.”

Cazul 2: 

„Și-a scos verigheta, dar tot soțul ei era”

 „Într-o zi a venit cu verigheta scoasă. Am plâns de fericire, crezând că în sfârșit a ales. Apoi am aflat că doar o uitase la duș. Mi-a fost rușine că am sperat. Mai ales pentru că mi s-a părut romantic.”

Reflecție psihologică:

Amanta trăiește din simboluri și semne. O verighetă scoasă devine un semnal de schimbare, o simplă privire caldă e interpretată ca dovadă de iubire profundă. Această suprainterpretare are legătură cu idealizarea partenerului și cu nevoia profundă de validare: „Dacă el mă alege, înseamnă că exist cu adevărat.”

Este o formă de autosugestie relațională, unde realitatea este „editată” pentru a nu dărâma construcția afectivă, una fragilă, dar intensă. În spatele acestui mecanism, se ascunde o credință profundă:

》 „Dragostea adevărată înseamnă să lupți, chiar dacă doare.”

Cazul 3: 

„M-am simțit femeie doar în ochii lui”

》„În viața mea am fost nevăzută  ca fiică, ca iubită, ca soție. Cu el... simțeam că exist. Că sunt frumoasă, dorită, valoroasă. Când mă privea, aveam identitate. Fără el, eram invizibilă din nou.”

Reflecție psihologică:

Această relatare scoate la lumină una dintre cele mai adânci răni ale amantei: nevoia de a fi văzută. Nu în sensul superficial, ci în sensul profund al validării existențiale. Bărbatul amant devine oglinda în care ea își reconstruiește feminitatea, sexualitatea și identitatea. Aceasta este însă o oglinjoară magică, dependentă de context și de el, ceea ce o face instabilă și periculoasă pentru sine.

 Cazul 4:

 „Eram refugiu, nu destin”

 „Mă căuta doar când avea nevoie să fugă de viața ei. Soțul nu o mai atinsese de luni. Îmi spunea că eu sunt singura ei oază. Că în brațele mele se simte femeie. Când mă privea, parcă ardea totul în mine. Și totuși, pleca mereu înapoi. Mă simțeam ales și respins în același timp. N-am fost niciodată planul ei A.”

Reflecții psihologice:

Această relatare surprinde o realitate emoțională puțin explorată: suferința bărbatului-amant. Spre deosebire de stereotipul clasic al seducătorului detașat, aici vedem un bărbat profund implicat emoțional, care a devenit sprijin emoțional și sexual, dar nu destinație relațională.

1. Dinamica salvatorului, în rolul amantului

Bărbatul-amant devine adesea un „salvator emoțional”: ascultă, protejează, validează. El primește bucăți din intimitatea femeii, dar nu și angajamentul ei deplin. Această dinamică  salvator-suferind întreține o legătură dezechilibrată, în care dorința de a fi ales devine combustibil pentru tolerarea ambiguității și a suferinței.

2. Iluzia recompensei amânate

Psihologic, el trăiește într-o fantasmă a reușitei amoroase: „Dacă voi continua să fiu perfect, va rămâne doar cu mine.” Este o formă de condiționare intermitentă (similară cu mecanismul dependențelor): puțină afecțiune, puțină speranță, urmate de lungi tăceri sau respingeri.

3. Răni masculine vechi: competiția și lipsa de valoare

Adesea, acești bărbați poartă în sine o rană identitară: sentimentul că nu sunt suficient de buni pentru a fi „aleși”. Rolul de amant reactivează o luptă inconștientă pentru validare masculină: dacă o femeie implicată cu alt bărbat mă dorește, atunci înseamnă că sunt valoros.

 În REBT, gândirea irațională ar suna așa:

„Trebuie să mă iubească doar pe mine dacă sunt cu adevărat valoros.”

O disputare eficientă ar fi:

„Faptul că mă iubește parțial nu înseamnă că merit doar jumătăți. Iubirea autentică nu cere milă, ci prezență.”

4. Negarea propriei suferințe

Mulți bărbați-amanti refuză să recunoască deschis că suferă – ca să nu pară slabi sau pentru că nu își permit să ceară exclusivitate. Ei transformă durerea în cinism, ironie sau retragere tăcută, pierzând legătura cu propriile nevoi afective.

Reflecție integrativă:

Bărbatul-amant nu e doar „cel care vrea sex”. Uneori, e cel care vrea intimitate autentică, dar într-un spațiu relațional imposibil. Este prins între nevoia de a fi văzut și frica de a fi abandonat. Iar femeia indisponibilă (din punct de vedere relațional sau emoțional) devine exact figura care reactivează rana:

„Sunt dorit, dar nu suficient pentru a fi păstrat.”

În terapie, această poveste devine o ocazie de a discuta:

- relația cu modelul matern (acceptare vs. inaccesibilitate);

- dificultatea de a cere, fără a simți rușine;

- modul în care masculinitatea e legată de performanță, nu de vulnerabilitate.

Așadar, psihologic, putem vorbi despre:

▪︎ Confundarea dorinței cu iubirea.

▪︎ Externalizarea valorii personale.

▪︎ Atașament anxios-evitant.

Aeste exemple terapeutice pun în lumină o realitate emoțională adesea ignorată: amantul/a nu e un rival/ă, ci o femeie sau un bărbat în așteptare. Așteptarea devine o formă de iubire. Dorința devine dovada valorii. Tăcerea devine răspuns.

Dar în spatele acestor mecanisme se află o durere tăcută, greu de exprimat, pentru că nu există statut oficial pentru suferința amanților.

 Terapeutic, tocmai acest spațiu de nevalidare trebuie explorat, conținut și reconstruit.

Amanta – între dorință, rană și iluzie

1. O prezență fascinantă: Ce o face atât de dorită?

Amanta întruchipează adesea proiecția pură a fanteziei masculine. Nu este doar o femeie; este ideea unei femei – una care nu cere, nu sufocă, nu critică, ci oferă. Este disponibilă emoțional în doze mici și sexual în doze mari. Își ascunde durerea în spatele seducției și transformă absența în mister. Paradoxal, exact această inaccesibilitate completă o face irezistibilă pentru bărbatul indisponibil emoțional – el vede în ea evadarea perfectă, o femeie care nu îi cere totul, ci doar „puțin” (însă care devine totul).

Mai mult, amanta poate deveni un simbol al virilității pentru un bărbat nesigur, o confirmare narcisică că încă este dorit. Ea este secretul său, victoria sa, dar și refugiul său temporar.

2. De ce rămâne la stadiul de amantă?

În spatele poziției de „cealaltă femeie” se ascunde adesea o rană profundă de abandon, o teamă de respingere și o convingere inconștientă că nu merită iubirea deplină. Amanta își interiorizează ideea că „nu e suficient de bună” pentru a fi aleasă, dar destul de „bună” pentru a fi dorită.

Această dinamică este întreținută de mai multe credințe disfuncționale, frecvent întâlnite în REBT:

„Dacă mă părăsește, înseamnă că nu valorez nimic.”

„Mai bine îl am pe jumătate decât deloc.”

„Dragostea trebuie să doară."

Pe termen lung, multe amante dezvoltă dependență afectivă și rămân prinse în promisiuni iluzorii și micro-doze de speranță. Starea de „în așteptare” devine o formă de auto-pedepsire inconștientă, un ritual de confirmare a propriei nevrednicii percepute.

3. Ce răni psiho-emoționale ascunde?

Amanta este adesea o femeie cu un istoric de:

▪︎ Lipsă de afecțiune paternă sau abandon afectiv timpuriu.

▪︎ Mesaje familiale ambigue legate de valoarea femeii (ex: „Femeia trebuie să lupte pentru bărbatul ei/sau trebuie sa suporte totul din dragoste pt bărbatul dorit.”).

▪︎ Experiențe timpurii de respingere, umilință emoțională sau traumă. 

▪︎ Model de iubire condiționată – în care dragostea era oferită doar dacă îndeplinea așteptări.

Toate aceste vulnerabilități pot duce la un pattern de autoculpabilizare și supracompensare – ea oferă mai mult, iartă mai mult, speră mai mult, chiar dacă primește mai puțin.

4. Cum este bărbatul amant? Ce trucuri folosește?

Bărbatul implicat într-o relație extraconjugală trăiește o disonanță cognitivă pe care o rezolvă prin raționalizări: „Soția mea nu mă mai înțelege”, „Fac asta pentru că merit să fiu fericit”. El este adesea indisponibil emoțional, dar abil în gestionarea aparențelor.

Trucuri inconștiente sau manipulative:

▪︎ Idealizarea și devalorizarea alternativă – când simte că pierde controlul, o idealizează, apoi o devalorizează pentru a-și recâștiga superioritatea emoțională.

▪︎ Promisiuni vagi – „Doar să mai crească copiii și divorțez”.

▪︎ Victimizare – „Nu ai idee cât de greu îmi este în căsnicia asta/ nu o mai iubesc/  stăm împreună pt copii,etc

▪︎ Sexul ca unealtă de reconectare – când amanta amenință cu plecarea, reaprinde dorința prin seducție sau apropiere fizică.

5. Indisponibilitatea emoțională: Combustibilul dorinței?

Da. Pentru amantă, indisponibilitatea lui devine paradoxal dovada valorii sale: „Dacă am reușit să-l cuceresc, înseamnă că sunt specială.” Dinamica de „cucerire imposibilă” hrănește dopamina anticipării și produce o stare de dependență chimică afectivă.

Indisponibilitatea devine o proiecție idealizată a iubirii romantice – pentru că ceea ce nu este disponibil complet devine mai intens dorit. Dar această dorință nu e altceva decât anxietate mascată în pasiune.

6. Ce se întâmplă când dispare starea de îndrăgostire?

Dispariția îndrăgostirii lasă loc:

▪︎ Rușinii – „Ce am ajuns?”, „Cum am acceptat atât de puțin?”

▪︎ Regretului – pentru timpul pierdut, relațiile abandonate, promisiunile deșarte.

▪︎ Furiei – proiectată uneori pe el, alteori spre sine.

▪︎ Confuziei de identitate – femeia nu mai știe cine e dincolo de rolul de amantă.

Din punct de vedere neuropsihologic, dispariția dopaminică din faza de început lasă loc oxitocinei și serotoninei – care lipsesc din relațiile instabile. Astfel, creierul intră în sevraj afectiv și emoțional, amplificând suferința.

7. Concluzii și ponturi terapeutice

Concluzii:

▪︎ Amanta este o femeie profund rănită, nu o „distrugătoare de familii (cu excepțiile de rigoare, desigur)”.

▪︎ Dorința nu înseamnă iubire; și iubirea nu înseamnă mereu disponibilitate.

▪︎ Indisponibilitatea emoțională întreține iluzia iubirii.

▪︎ Poziția de „cealaltă femeie” este o rană ce cere recunoaștere, nu judecată.

Recomandări terapeutice:

Terapeutic, e important să încurajăm reconectarea pacientei/lui cu sine ca subiect al dorinței, nu doar ca obiect al plăcerii masculine/feminine.

1. Lucrul cu sistemul de convingeri disfuncționale (REBT):

Ex: „Trebuie să fiu ales/să ca să am valoare.” → „*Valoarea mea nu depinde de alegerile altuia.”

2. Explorarea rănilor timpurii legate de atașament și abandon.

3. Restructurarea identității dincolo de rolul de „amant/ă”.

4. Jurnalul de separare emoțională (scrisori netrimise, exerciții de despărțire simbolică).

5. Tehnici de reglare afectivă și reconectare cu propriile nevoi.

6. Psihooeducație despre iubirea matură vs. dependența afectivă.

7. Terapie de grup cu femei aflate în dinamici relaționale similare.

Bibliografie utilă:

1. Perel, E. (2015). Rethinking infidelity: Talking about affairs in therapy [Prezentare TED]. TED Conferences.

➤ O abordare nuanțată și empatică a infidelității, care explorează dorința, trădarea și transformarea relațională. Ideal pentru înțelegerea paradoxurilor intime din relațiile extraconjugale.

2. hooks, b. (2004). The will to change: Men, masculinity, and love. Washington Square Press.

➤ Un manifest profund despre masculinitatea toxică și nevoia de iubire autentică în viața bărbaților. Ajută la înțelegerea blocajelor emoționale masculine și a reprimării sentimentelor.

3. Schnarch, D. (1997). Passionate marriage: Sex, love, and intimacy in emotionally committed relationships. W.W. Norton & Company.

➤ Un ghid matur despre intimitate și sexualitate, cu accent pe diferențierea de sine în cuplu. Relevant pentru dinamica dintre dorință, autonomie și conexiune emoțională.

4. Biddulph, S. (2004). Manhood: The making of men. Finch Publishing.

➤ O explorare accesibilă a etapelor dezvoltării masculine și a dificultăților emoționale cu care se confruntă bărbații. Esențial pentru profilul „amantului neîmplinit”.

5. Johnson, S. M. (2008). Hold me tight: Seven conversations for a lifetime of love. Little, Brown Spark.

➤ Bazată pe Terapia Centrată pe Emoții (EFT), cartea clarifică dinamica atașamentului în cupluri. Ideală pentru analiza formelor de atașament anxios sau evitant în relațiile secrete.

6. Hendrix, H. (2007). Getting the love you want: A guide for couples. St. Martin’s Griffin.

➤ Oferă o perspectivă imago asupra alegerii partenerilor și a refacerii relațiilor. Utile pentru cei care repetă inconștient scenarii infantile în iubire.

7. Mellody, P. (2003). Facing love addiction: Giving yourself the power to change the way you love. HarperOne.

➤ Un ghid profund pentru înțelegerea dependenței afective și a relațiilor dezechilibrate. Relevanță majoră pentru psihologia amantei și pentru ieșirea din relații iluzorii.

8. Levine, A., & Heller, R. S. (2010). Attached: The new science of adult attachment and how it can help you find—and keep—love. TarcherPerigee.

➤ Explică științific stilurile de atașament și impactul lor asupra relațiilor romantice. Recomandat pentru înțelegerea tiparelor amant–amantă.

9. Real, T. (1997). I don’t want to talk about it: Overcoming the secret legacy of male depression. Scribner.

➤ Un demers terapeutic care abordează depresia masculină ascunsă și modul în care aceasta afectează relațiile și intimitatea.

10. György, G. (2016). Copilul invizibil. Curtea Veche Publishing.

➤ O carte (eseu terapeutic) despre rănile din copilărie care ne afectează parcursul relațional. Atinge profund temele de abandon, respingere și reconectare cu sinele autentic.

11. Neuharth, D. (1999). If you had controlling parents: How to make peace with your past and take your place in the world. Harper Perennial.

➤ Ajută la identificarea efectelor parentajului controlator asupra alegerilor relaționale și dezvoltării de sine. Conectează experiențele timpurii cu nevoia de validare adultă.