Disforia de gen vs. Incongruența corporală - O analiza psihologică comparativ explicativă

I. DEFINIȚII ȘI CADRUL CLINIC

Disforia de gen (Gender Dysphoria) este o tulburare recunoscută clinic, definită printr-o suferință semnificativă cauzată de discrepanța dintre sexul atribuit la naștere și identitatea de gen trăită/resimțită. Conform DSM-5, diagnosticul este pus când această disonanță generează suferință marcantă și/sau disfuncționalitate socială, profesională sau în alte domenii importante.

Incongruența corporală este un termen mai larg, transdiagnostic, ce descrie o nepotrivire între imaginea corporală internă și realitatea corporală obiectivă. Poate apărea în diverse contexte clinice (disforie de gen, tulburări de alimentație, tulburări dismorfice corporale, afecțiuni somatoforme) și nu presupune automat o disfuncție identitară de gen.

2. ASEMĂNĂRI

• Dimensiunea perceptivă și subiectivă: Ambele fenomene implică o disonanță între percepția internă și realitatea corporală, ceea ce generează suferință psihologică.

• Afectare funcțională: Atât disforia de gen, cât și incongruența corporală pot conduce la retragere socială, depresie, anxietate, comportamente de evitare sau chiar automutilare.

• Imagine corporală afectată: În ambele cazuri, individul poate manifesta o respingere parțială sau totală a propriului corp.

• Pot apărea în contexte traumatice: Traumele timpurii, inclusiv abuzul sau neglijarea, pot influența dezvoltarea unei relații distorsionate cu propriul corp și cu identitatea de sine.

• Experiență subiectivă de alienare corporală: Ambele implică o distanță psihologică față de corp sau față de părți ale acestuia.

• Impact emoțional intens: Se manifestă prin rușine, anxietate, auto-respingere și uneori depresie.

• Dificultăți în sexualitate și intimitate: În ambele cazuri, corpul poate fi perceput ca un „obstacol” în calea conexiunii intime sau ca o „zonă interzisă”.

• Nevoia de control corporal: Fie prin evitare, modificare (chirurgicală, hormonală), fie prin anulare simbolică (disociere, fantezie).

A. ORIGINEA ȘI NATURA DISTORSIUNII 

• Disforia de gen este legată strict de identitatea de gen – un construct identitar profund, de tip „Eu sunt” (ex: „Eu sunt fată, deși corpul meu este de băiat”).

• Incongruența corporală este legată de aspectul corporal sau funcțional al corpului – un construct de tip „Corpul meu ar trebui să fie altfel” (ex: „Picioarele mele sunt urâte” sau „Corpul meu nu e al meu după accident”).

B. DIRECTIA SUFERINȚEI 

• În disforia de gen, corpul este resimțit ca o trădare față de o identitate de gen clar conturată.

• În incongruența corporală, corpul este perceput ca fiind „deformat”, „greșit” sau „alterat” în comparație cu un ideal intern de imagine corporală, care nu este neapărat legat de gen.

C. TRAIECTORIA CLINICĂ ȘI TRATAMENTUL 

• Disforia de gen implică frecvent tranziții sociale și/sau medicale (terapie hormonală, intervenții chirurgicale) și necesită o abordare integrată psiho-medicală.

• Incongruența corporală este tratată în special prin intervenții psihoterapeutice (CBT, ACT, EMDR), centrate pe restructurarea distorsiunilor perceptive și acceptarea corporalității.

D. RECUNOAȘTERE NOSOLOGICĂ

Disforia de gen este inclusă în DSM-5 ca tulburare diagnosticabilă, cu criterii clare.

Incongruența corporală este un fenomen descriptiv, nu un diagnostic de sine stătător, dar este central în mai multe tulburări (dismorfofobie, tulburări de alimentație, PTSD etc.).

Exemple clinice:

1. Cazul A – Disforie de gen:

Marius, un adolescent de 17 ani, atribuit femeie la naștere, afirmă de la vârsta de 13 ani că este băiat. Simte repulsie față de sânii săi, se leagă strâns în zona toracică, evită vestiarele comune și devine profund anxios când i se spune pe numele său „feminin”. În terapie, declară: „Am un corp greșit, dar știu clar că sunt băiat.”

Evaluarea psihologică relevă o identitate de gen stabilă masculină, fără trăsături de tulburare dismorfică corporală generalizată. După un proces de terapie susținută și evaluare multidisciplinară, familia acceptă susținerea tranziției medicale.

> Distresul vine din conflictul dintre identitatea de gen (băiat) și sexul biologic (fată) – tipic pentru disforia de gen.

2. Cazul B – Incongruență corporală:

Laura, 26 de ani, suferă de o tulburare dismorfică corporală. Consideră că nasul și șoldurile sale sunt „groaznice” și „monstruoase”, deși examinările medicale confirmă proporții normale. Refuză să iasă din casă fără machiaj și îmbrăcăminte largă. În terapie spune: „Când mă uit în oglindă, simt că e o străină acolo. Corpul meu nu arată cum ar trebui. E ca și cum nu e al meu.”

Istoricul relevă bullying în adolescență, comentarii negative legate de aspect și o relație distantă cu mama. Imaginea corporală este grav distorsionată, fără elemente legate de identitatea de gen.

> Distresul vine din percepția distorsionată asupra propriului corp, nu din identitatea de gen – specific incongruenței corporale.

E. IMPACTUL ASUPRA RELAȚIILOR ȘI INTIMITĂȚII SEXUALE

1. Relația cu sine (sexual self-concept):

În disforia de gen: ruptura între sinele identitar și sinele corporal duce la o sexualitate disociativă sau evitată.

În incongruența corporală: rușinea față de corp poate bloca exprimarea sexuală, chiar dacă identitatea nu este în criză.

2. Contactul cu partenerul:

În disforia de gen: sexul poate fi trăit ca un act „coregrafiat”, fără conexiune emoțională, cu evitarea atingerii anumitor zone.

În incongruența corporală: teama de a fi văzut/ă sau atins/ă reduce intimitatea și spontaneitatea sexuală.

3. Răspunsul erotic:

În disforia de gen: excitația sexuală poate fi inhibată de disforie, sau trăită disociativ prin fantezie sau tehnici compensatorii.

În incongruența corporală: răspunsul erotic poate exista, dar este adesea însoțit de vinovăție sau anxietate corporală.

EXEMPLE CLINICE

Exemplul 1 – Disforie de gen (adolescent transmasculin, 17 ani)

„R.”, AFAB (assigned female at birth), își afirmă identitatea masculină încă de la 13 ani. Refuză să se privească în oglindă, evită complet atingerea pieptului și nu tolerează nuditatea în prezența partenerului. În cadrul relației romantice recente, R. a evitat complet contactul sexual, deși exprimă atracție și dorință. Se simte „prizonier” în propriul corp, iar în timpul masturbării își imaginează că are un corp masculin. Trăiește sexualitatea într-o stare de disociere. Recomandare: suport psihoterapeutic afirmativ și acces la evaluare medicală pentru intervenții de afirmare a genului.

Exemplul 2 – Incongruență corporală (femeie cisgen, 32 ani, istoric de bullying legat de greutate)

„M.” este o femeie cisgen heterosexuală, cu o relație stabilă de 4 ani. Deși partenerul o validează constant, M. evită lumina în timpul actului sexual, nu își lasă sânii sau abdomenul atinse și se dezbracă doar parțial. Se autoevaluează negativ, numind propriul corp „dezgustător”. Nu există disforie de gen, însă are o imagine corporală distorsionată, intens critică. Recomandare: terapie cognitiv-comportamentală focalizată pe restructurarea imaginii corporale, expunere graduală și intervenții de tip schema therapy (terapie axată pe scheme cognitive) 

CONCLUZIE:

Deși disforia de gen și incongruența corporală pot împărtăși trăsături clinice, cum ar fi disconfortul corporal și suferința emoțională, ele se deosebesc profund în natura și sursa conflictului intern. Disforia de gen este legată de identitatea de gen, în timp ce incongruența corporală se referă la imaginea corporală. O evaluare psihologică atentă, empatică și diferențiată este esențială pentru o intervenție terapeutică adecvată.

Totodata, disforia de gen și incongruența corporală pot avea manifestări similare în planul disconfortului față de corp și al dificultăților în sexualitate, dar au originea in contexte psihologice diferite, necesitând intervenții terapeutice diferențiate.

Este esențial ca profesioniștii din domeniul sănătății mintale să facă o evaluare clară a nivelului identitar, a relației cu corpul și a funcționării sexuale, pentru a evita interpretările greșite și a oferi sprijin individualizat, respectuos față de identitate și experiență subiectivă.