Tulburările sexuale feminine – O perspectivă psihologică explicativă

Introducere

Sexualitatea feminină este un construct complex, influențat de factori biologici, psihologici, culturali și relaționali. În ciuda emancipării sexuale din ultimele decenii, femeile continuă să se confrunte frecvent cu tulburări sexuale care afectează calitatea vieții, stima de sine și relațiile intime. In acest articol voi explora explicativ aceste tulburări, mecanismele lor psihologice și modul în care ele se manifestă în plan subiectiv și comportamental.

1. Clasificarea tulburărilor sexuale feminine

Conform DSM-5, tulburările sexuale sunt împărțite în mai multe categorii, adaptate specificității biologice și psihologice feminine. Cele mai frecvente tulburări sexuale feminine sunt:

a. Tulburarea de interes/excitare sexuală la femei

Aceasta presupune o lipsă persistentă sau recurentă a dorinței sexuale și/sau dificultăți de excitare. Se manifestă prin:

• Absența fanteziilor sexuale și a inițierii activității sexuale

• Lipsa reacției la stimularea erotică

• Uscăciune vaginală și dificultăți în menținerea lubrifierii

• Disconfort emoțional față de propria sexualitate

b. Tulburarea de orgasm feminin

Implică o întârziere semnificativă sau absența orgasmului, în ciuda unei stimulări adecvate. Poate fi:

• Generalizată (indiferent de context și partener)

• Situațională (apare doar în anumite contexte sau cu anumiți parteneri)

c. Dispareunia și tulburarea de penetrare (tulburarea de durere genitală/pelvină)

Include durere la penetrare, teama anticipativă de durere, contracția involuntară a musculaturii vaginale (vaginism) și dificultăți în relaxarea musculaturii pelviene.

d. Aversiunea sexuală

Este caracterizată prin respingerea activității sexuale, uneori cu reacții de anxietate sau dezgust intens.

2. Mecanisme psihologice implicate

Tulburările sexuale feminine sunt rareori exclusive organice. În cele mai multe cazuri, ele sunt expresii ale unor conflicte psihice profunde, credințe iraționale, traume anterioare sau relații disfuncționale. Principalele mecanisme psihologice implicate sunt:

a. Anxietatea de performanță și hiperobservarea de sine

 Femeia își direcționează atenția de la plăcerea sexuală către evaluarea propriei performanțe („Oare arăt bine?”, „Oare partenerul este satisfăcut?”), ceea ce inhibă reacțiile fiziologice de excitare.

b. Credințe iraționale și rușine sexuală

Credințele formate în copilărie sau în contexte religioase rigide („Sexul este păcat”, „O femeie decentă nu are fantezii”) contribuie la blocaje psihologice și inhibiție.

c. Experiențe traumatice

Abuzul sexual, agresiunea fizică sau relațiile coercitive pot crea o asociere între sexualitate și pericol, ducând la anxietate, disociere sau chiar aversiune.

d. Disfuncționalități relaționale

Conflictele de cuplu, lipsa comunicării, resentimentele sau lipsa intimității emoționale pot afecta dorința sexuală și capacitatea de conectare fizică.

3. Manifestarea tulburărilor sexuale feminine

Manifestările pot fi:

a. Subiective

• Lipsa dorinței sau interesului

• Sentiment de vinovăție sau rușine

• Frustrare sau tristețe după actul sexual

• Evitarea apropierii fizice

b. Comportamentale

• Refuzul activității sexuale

• Reacții fizice involuntare (tremur, tensiune musculară)

• Comportamente de evitare (dormit separat, refuzul contactului fizic)

c. Somatice

• Dureri pelviene recurente

• Probleme gastrointestinale cu etiologie psihogenă

• Simptome de disfuncție autonomă (palpitații, senzație de sufocare)

4. Intervenție psihoterapeutică

Abordarea tulburărilor sexuale necesită o viziune integrativă. Terapia cognitiv-comportamentală și terapia sexuală sunt instrumente valoroase:

a. Psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT)

• Identificarea și restructurarea gândurilor disfuncționale

• Tehnici de expunere progresivă la stimuli sexuali

• Exerciții de mindfulness și focalizare senzorială

b. REBT – Terapia rațional-emotivă comportamentală

• Disputarea convingerilor iraționale despre sex

• Reformularea atitudinilor despre performanță, rușine și acceptare de sine

• Ancorarea în valori și alegerea sănătoasă a comportamentelor

c. Terapia sexuală de cuplu

• Educație sexuală

• Exerciții de reconectare senzorială și comunicare erotică

• Tratarea resentimentelor și a traumelor relaționale

Concluzie

Tulburările sexuale feminine nu sunt simple „capricii” sau manifestări de lipsă de interes, ci reflectă adesea conflicte interioare profunde, traume neprocesate sau lipsa unei educații sexuale sănătoase. Ele cer o abordare empatică, multidisciplinară și centrată pe persoană, în care componenta psihologică joacă un rol esențial. Înțelegerea și normalizarea acestor tulburări sunt pași esențiali spre o sexualitate feminină autentică, asumată și sănătoasă.