I. Priapismul clitoridian (Persistent Genital Arousal - PGA) - Explicatii psihologice aprofundate

Definiție și descriere

Priapismul clitoridian sau Persistent Genital Arousal Disorder (PGAD) este o afecțiune rară, în care femeile experimentează excitație genitală persistentă, adesea dureroasă, în absența unui stimul sexual. Deși termenul de priapism este mai frecvent folosit pentru a descrie o erecție persistentă la bărbați, în cazul femeilor, această afecțiune se manifestă printr-o excitație genitală prelungită, care poate fi însoțită de un disconfort fizic semnificativ și de o tulburare a funcționării sexuale normale.

PGA este adesea percepută ca o formă de excitație genitală patologică, care apare fără o cauză evidentă, și care poate dura de la câteva minute până la ore întregi, fiind adesea însoțită de o senzație de plenitudine sau sensibilitate intensă în zona clitoridiană. Pacientele cu această afecțiune pot experimenta simptome de anxietate, rușine și confuzie, având dificultăți în a distinge între dorința sexuală sănătoasă și excitația patologică.

Mecanismele psihosexuale implicate

Deși priapismul clitoridian are o componentă fiziologică clară, se consideră că mecanismele psihologice joacă un rol semnificativ în manifestarea și menținerea acestei afecțiuni. În multe cazuri, persoanele afectate pot avea un istoric de anxietate, traume sexuale anterioare sau o imagine corporală distorsionată, factori care pot influența semnificativ percepția și reacțiile lor sexuale.

1. Anxietatea și răspunsurile fiziologice excesive:

• Răspunsuri exagerate ale sistemului nervos autonom: Anxietatea generalizată și anxietatea legată de sex pot duce la activarea sistemului nervos autonom, provocând o stare de excitație constantă. Acesta este un exemplu de hiperactivitate autonomică, în care răspunsul fiziologic al corpului este amplificat, iar excitația genitală apare chiar și în absența unui stimul sexual.

• Frica de lipsa de control: Multe paciente care suferă de priapism clitoridian pot simți că nu au control asupra propriului corp, ceea ce poate conduce la o reacție de panică și frică de „perpetuarea” simptomelor.

2. Disocierea și trauma sexuală:

Trauma sexuală: Pacientele care au suferit abuzuri sexuale sau alte forme de traume sexuale anterioare pot dezvolta o relație disfuncțională cu excitația sexuală, care poate fi însoțită de disociere în timpul activităților sexuale. Acest fenomen poate duce la apariția unui raspuns disociative response, în care excitația genitală este percepută ca o reacție necontrolată sau chiar ca o reacție de protecție a psihicului.

Trauma bonding: În unele cazuri, o persoană care a suferit abuzuri poate dezvolta o legătură patologică cu agresorul, interpretând excitația fiziologică drept „dragoste” sau „plăcere”. Acest proces este cunoscut sub numele de trauma bonding, iar în contextul priapismului clitoridian, aceasta poate duce la confuzia între excitația sexuală, răspunsul fizic sexual si traumele neprocesate din trecut.

3. Disfuncții sexuale și auto-percepție distorsionată:

Rușinea sexuală: Rușinea legată de sexualitate este un alt factor psihologic important care poate contribui la priapismul clitoridian. Femeile care sunt învățate să considere sexul ca fiind „rușinos” sau „permisiv”, pot internaliza aceste concepte și pot dezvolta conflicte între excitația sexuală naturală și convingerile culturale sau religioase.

Imaginația sexuală internalizată vs. realitatea fizică: În cazul în care o femeie are o relație problematică cu propriul corp sau cu sexualitatea, excitația genitală poate fi percepută ca fiind disfuncțională. Astfel, senzațiile de excitație pot fi interpretate ca un „avertisment” sau „scenariu patologic”, care nu corespunde imaginii ideale a unei experiențe sexuale controlate sau plăcute.

Factorii iatrogeni

În multe cazuri, priapismul clitoridian poate fi indus de anumite medicamente sau tratamente hormonale, care alterează chimia creierului și a sistemului nervos autonom. Printre acestea se numără:

1. Medicamentele psihotrope:

• Antidepresivele din clasa ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) și antipsihoticele pot duce la excitație genitală persistentă ca efect secundar.

• Stimulantele (de exemplu, unele tratamente pentru ADHD) pot induce o stare de excitație genitală exagerată.

2. Terapia hormonală:

• Tratamentul cu estrogeni sau alte suplimente hormonale poate duce la o modificare a reacțiilor fiziologice și poate contribui la dezvoltarea priapismului clitoridian. 

3. Abuzul de substanțe:

• Consumul excesiv de substanțe recreative (de exemplu, alcool, droguri) poate afecta reglementarea normală a excitației sexuale și poate favoriza apariția simptomelor de priapism clitoridian.

Impactul psihologic al priapismului clitoridian

1. Rușine și stigmatizare:

Femeile afectate de priapism clitoridian pot simți o rușine profundă și un sentiment de izolarea sexuală, având senzația că nu se potrivesc cu „normele” sociale sau culturale ale sexualității feminine. Acest sentiment poate conduce la evitarea activităților sexuale și la o scădere semnificativă a stimei de sine.

2. Dificultăți în relațiile intime:

Persoanele care suferă de priapism clitoridian pot evita intimitatea fizică sau relațiile sexuale din cauza disconfortului fizic constant sau a teama de a experimenta simptomele în timpul actului sexual. Aceste frici pot duce la o diminuare a satisfacției sexuale și la o ruptură emoțională între parteneri.

3. Izolarea socială:

Datorită lipsei de înțelegere a afecțiunii, multe femei cu priapism clitoridian pot simți că nu au sprijin din partea celor din jur, ceea ce poate duce la izolare socială și lipsă de încredere în propriile abilități de a relaționa sau de a experimenta o sexualitate sănătoasă.

Modalități de tratament

1. Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT):

CBT este o metodă eficientă pentru a ajuta pacientele să își reexamineze gândurile și convingerile disfuncționale legate de excitația sexuală și de imaginea corporală. De asemenea, CBT poate ajuta la reducerea anxietății și la normalizarea răspunsurilor fiziologice, prin schimbarea atitudinii față de aceste simptome.

2. Terapia prin expunere și desensibilizare:

Terapia de expunere ajută pacientele să înfrunte, treptat și într-un cadru sigur, senzațiile de excitație genitală, fără a le interpreta ca fiind o amenințare sau o „problemă” medicală. Această tehnică ajută la reducerea răspunsului exagerat și permite integrarea răspunsurilor fiziologice normale.

3. Mindfulness și tehnici de relaxare:

Exercițiile de mindfulness, focalizarea pe respirație și relaxarea musculară pot ajuta la reducerea tensiunii și a fricii legate de excitația genitală persistentă. Aceste tehnici contribuie la întoarcerea atenției spre corp și la diminuarea percepției negative a senzațiilor fizice.

4. Sprijinul psihoterapeutic:

În cazul pacienților cu un istoric de abuz sexual sau traume, terapia de procesare a traumei (de exemplu, terapia EMDR) poate fi esențială pentru a înțelege și integra experiențele care au dus la disfuncțiile sexuale.

Concluzie 

Priapismul clitoridian este o tulburare complexă, cu rădăcini fiziologice și psihologice adânci. Abordarea terapeutică trebuie să fie integrativă, ținând cont atât de factorii medicali, cât și de cele psihologice și emoționale, oferind suport psihologic prin CBT, mindfulness și terapia prin expunere, pentru a ajuta pacienta să gestioneze și să depășească dificultățile legate de sexualitate și imaginea corporală