Misoginia și disprețul: Expresii pasiv-agresive ale ostilității masculine în relația de cuplu

1. Disprețul în relația de cuplu – o formă ascunsă de agresiune emoțională

Disprețul este una dintre cele mai toxice atitudini într-o relație. Potrivit lui John Gottman, disprețul este cel mai clar predictor al destrămării unei relații. Din punct de vedere psihologic, disprețul este o combinație de superioritate morală, dezgust și nevoia de umilire a celuilalt. Spre deosebire de conflictul deschis sau critica, disprețul acționează insidios – subminează demnitatea partenerului, corodează încrederea și transmite mesajul că celălalt este nedemn de iubire sau respect.

Forme de manifestare explicită a disprețului:

• Răspunsuri sarcastice, ironii constante.

• Ridiculizarea ideilor sau emoțiilor partenerului.

• Mimică de superioritate (râs batjocoritor, priviri disprețuitoare).

• Glume sexiste sau umilitoare în public.

• Invalidarea repetată a trăirilor („Ești prea sensibilă”, „Exagerezi mereu”).

Comportamente pasiv-agresive de exprimare a disprețului:

• Retragere emoțională și tăcere punitivă.

• Reținerea afecțiunii sau sexului ca metodă de pedeapsă.

• Răceală afectivă inexplicabilă, urmată de reproșuri voalate.

• Acțiuni intenționate camuflate sub pretextul "din neatenție„ sau "uitatul” lucrurilor importante pentru parteneră.

2. Misoginia ca sistem (toxic) de convingeri și comportament relațional

Misoginia nu este doar o antipatie față de o femeie anume, ci o atitudine profundă și generalizată de dispreț, neîncredere sau ură mai mult sau mai puțin mascată față de femei, la modul general. Un bărbat misogin este adesea convins că femeile sunt:

- inferioare intelectual sau moral;

- manipulatoare sau interesate doar de resurse;

- instabile emoțional și deci, nedemne de încredere.

Misoginia poate fi:

- activă, manifestată prin remarci ofensatoare, agresiune verbală sau chiar violență;

- pasivă, exprimată prin cinism, neimplicare afectivă, refuzul de a respecta nevoile partenerei, minimalizarea reușitelor feminine etc.

3. Portretul psihologic al bărbatului misogin și disprețuitor

Un astfel de bărbat:

- are dificultăți de atașament și evită intimitatea emoțională;

- poate avea o stimă de sine fragilă, mascată prin superioritate narcisică;

- a fost martor în copilărie la relații disfuncționale, cu mame autoritare, absente sau idealizate;

- are o nevoie intensă de control și o frică inconștientă de a fi rănit sau umilit.

☆ Adesea, misoginia este un mecanism defensiv. În spatele ostilității față de femei se pot ascunde:

- traume relaționale timpurii (ex: trădare, abandon, abuz matern);

- frustrare sexuală cronică sau rușine legată de propria sexualitate;

- inabilitatea de a tolera vulnerabilitatea sau dependența afectivă.

4. Misoginia – înnăscută sau dobândită?

Nu există dovezi că misoginia este o trăsătură înnăscută. Ea este învățată și perpetuată cultural:

- prin modele familiale disfuncționale;

- prin socializare în medii unde masculinitatea toxică este norma;

- prin expunerea la surse media care obiectifică femeia.

☆Misoginia - Este o convingere dobândită, menținută prin biasuri cognitive și întărită de contexte care nu sancționează comportamentele de dispreț sau sexism.

5. Bărbații care nu iubesc femeile – între neștiință, frică și dezumanizare

Unii bărbați nu știu să iubească femeile nu pentru că nu vor, ci pentru că:

- nu au învățat un model de atașament sănătos;

- echivalează iubirea cu slăbiciunea;

- simt nevoia de dominare pentru a-și valida identitatea de gen.

Acești bărbați confundă conexiunea cu pierderea controlului și apropierea cu riscul de a fi răniți. Prin urmare, adoptă o atitudine de distanțare, uneori agresivă, alteori aparent neutră dar rece și invalidantă.

6. Ponturi terapeutice pentru lucrul cu disprețul și misoginia

Pentru terapeuți:

▪︎ Investigați modelele de atașament și relațiile primare cu figurile materne.

▪︎ Lucrați cu rușinea, frica de respingere și schema de inadecvare masculină.

▪︎ Abordați convingerile disfuncționale despre femei folosind REBT (ex: „Femeile trebuie să mă respecte mereu, " femeile nu sunt de încredere", "toate femeile înșală/sunt profitoare/ duplicitare .."etc).

▪︎ Explorați furia reprimată și mecanismele de compensare narcisică.

☆Apelați la tehnici DBT pentru reglarea emoțională, toleranța la disconfort și restructurarea relațională.

Pentru parteneră:

▪︎ Nu normaliza disprețul sau pasiv-agresivitatea – sunt forme de abuz emoțional.

▪︎ Nu încerca să salvezi un bărbat misogin fără ca el să își asume problema.

▪︎ Păstrează-ți granițele clare și cultivă-ți propria validare emoțională.

▪︎ Învață să recunoști semnele ostilității mascată în comportamente „reci”, distante, hipercritice.

▪︎ Caută suport psihologic pentru a-ți păstra claritatea și respectul de sine.

Concluzie

Disprețul și misoginia, deși pot părea subtile sau „doar glume”, sunt semnale serioase ale unei dinamici de cuplu dezechilibrate și pot avea rădăcini adânci în traume psihologice nerezolvate. Terapia poate ajuta, dar doar dacă bărbatul își recunoaște dificultățile și dorește autentic să se transforme. În lipsa acestui angajament, relația riscă să devină terenul unei suferințe constante, unde iubirea este înlocuită de ostilitate disimulată.

☆ Câteva intervenții terapeutice eficiente (REBT & DBT)

▪︎ Intervenții REBT (Rational-Emotive Behavior Therapy):

1. Identificarea convingerilor iraționale misogine:

"Femeile trebuie să se supună bărbaților."

"- Dacă o femeie nu mă admiră, înseamnă că nu valorez nimic."

2. Disputarea logică și empirică:

- Este adevărat că toate femeile trebuie să fie cum vreau eu?

- Ce dovezi am că valoarea mea depinde de controlul asupra femeilor?

3. Reformulare ratională:

"- Mi-ar plăcea să fiu respectat, dar pot tolera și respingerea."

"- Femeile sunt persoane autonome, nu instrumente ale validării mele."

4. Exerciții de expunere:

- Exersarea comunicării egalitare cu femei în contexte non-sexuale.

- Notarea reacțiilor interne la respingere fără a recurge la sarcasm sau retragere.

5. Tehnici de auto-dialog:

- "Faptul că nu sunt de acord cu mine nu înseamnă că mă atacă."

- "Pot rămâne calm chiar dacă nu dețin controlul."

▪︎ Intervenții DBT (Dialectical Behavior Therapy):

1. Mindfulness relațional:

- Observarea emoțiilor proprii fără a le judeca.

- Atenție pe ascultarea activă a partenerei fără pregătirea contra-argumentului.

2. Toleranța la disconfort:

- Tehnica "STOP": Stop – Take a step back – Observe – Proceed mindfully.

- Antrenarea acceptării respingerii sau frustrării fără reacții pasiv-agresive.

3. Reglare emoțională:

- Identificarea triggerelor de dispreț.

- Exersarea răspunsurilor alternative (ex: exprimarea nemulțumirii fără sarcasm).

4. Eficiență interpersonală:

- DEAR MAN: Describe – Express – Assert – Reinforce – Mindful – Appear confident – Negotiate.

- Cererea de nevoi fără culpabilizare sau manipulare.

5. Validare emoțională (pentru parteneră):

- Exersarea empatiei fără asumarea vinovăției.

- Stabilirea de limite clare cu respect și fermitate.

☆ Aceste intervenții pot fi combinate într-un plan terapeutic flexibil, adaptat nivelului de conștientizare și motivației clientului. Psihoterapia poate contribui semnificativ la restructurarea viziunii despre femei și despre sine, cu scopul construirii unor relații sănătoase, respectuoase și afectiv echilibrate.

Bibliografie utilă recomandată:

1. Gottman, J. & Silver, N. (1999). The Seven Principles for Making Marriage Work. Harmony Books.

2. Gilligan, J. (1996). Violence: Reflections on a National Epidemic. Vintage Books.

3. Horney, K. (1937). The Neurotic Personality of Our Time. Norton.

4. Fromm, E. (1956). The Art of Loving. Harper & Row.

5. Hooks, Bell (2000). All About Love: New Visions. William Morrow.

6. Linehan, M. M. (1993). Cognitive-Behavioral Treatment of Borderline Personality Disorder. Guilford Press.

7. Beck, A. T., Freeman, A., & Davis, D. D. (2004). Cognitive Therapy of Personality Disorders. Guilford Press.

8. Bancroft, L. (2002). Why Does He Do That? Inside the Minds of Angry and Controlling Men. Berkley Books.

9. Brown, B. (2010). The Gifts of Imperfection. Hazelden.

10. Chodorow, N. (1978). The Reproduction of Mothering. University of California Press.