Disprețul (pe scurt) - Forma de manifestare a pasiv-agresivității în cuplu
1. Disprețul ca formă de manifestare a pasiv-agresivității
Pasiv-agresivitatea este o formă indirectă de exprimare a furiei, frustrării sau ostilității.
☆ Disprețul se încadrează în sfera pasiv-agresivității prin modul său disimulat și adesea „rafinat” de a invalida, minimiza sau ironiza partenerul/a.
Forme evidente de manifestare a disprețului:
- batjocura sau sarcasmul constant;
- ridiculizarea punctelor de vedere ale partenerei;
- mimică disprețuitoare (datul ochilor peste cap, zâmbet ironic, atitudine zeflemitoare);
- remarci umilitoare în public sau în privat;
- imitarea vocii sau gesturilor partenerei cu intenție de batjocoră;
- superioritate intelectuală afişată constant.
Forme ascunse de exprimare a disprețului:
- tăceri încărcate de mesaj (tăcerea „punitivă”);
- neascultarea deliberată, ignorarea subtilă;
- răceală emoțională menținută voit, ca pedeapsă;
- oferirea de „sfaturi” cu aer condescendent;
- infantilizarea partenerei;
- minimalizarea realizărilor sau preocupărilor ei.
Disprețul pasiv-agresiv este adesea greu de identificat în mod clar, mai ales în relații cu o lungă istorie de dezechilibru afectiv și comunicare erodată.
2. Disprețul la bărbați – trăsături specifice
La bărbați, disprețul față de parteneră se poate manifesta ca parte dintr-un pattern de misoginie relațională, deconectare emoțională sau narcisism defensiv.
Bărbatul disprețuitor:
- își invalidează partenera sub pretextul că „doar spune adevărul”;
- refuză implicarea afectivă, considerând-o „slăbiciune feminină”;
- controlează prin ironie, sarcasm și „umor” dur;
- se raportează la femei ca fiind inferioare moral sau rațional.
Acest comportament poate avea originea în:
- o mamă critică, care a umilit și a respins frecvent copilul.
- modele masculine toxice în copilărie (tați disprețuitori, misogini);
- rușinea reprimată față de propria vulnerabilitate și tendința de a o proiecta asupra femeii.
3. Psihodinamica bărbaților care nu iubesc femeile ci le disprețuiesc
Unii bărbați nu știu cum să iubească femeile – pentru că nu au avut un model sănătos, dar nici acces la o intimitate sigură. La ei, iubirea este confundată cu:
- posesia;
- dominația;
- performanța sexuală.
☆Acești bărbați nu „iubesc” in mod autentic femeile ca ființe emoționale autonome, ci doar în măsura în care femeia le satisface nevoile, reduce anxietatea, le întărește egoul sau validează masculinitatea.
În cazurile mai grave, putem vorbi despre:
- misoginie internalizată: ura față de feminitatea proprie reprimată;
- detașare afectivă cronică: atașament evitant sau dezorganizat;
- borderline masculin: iubire idealizată rapidă, urmată de dispreț și devalorizare;
- traume sexuale mascate: care generează furie față de femei și sexualitate.
4. Cum poate partenera sa înțeleagă acest comportament?
Partenera unui bărbat care exprimă dispreț trebuie să înțeleagă că:
- disprețul nu este o formă de „stil personal/ fel de a fi”, ci o formă de abuz emoțional;
- nu este responsabilă pentru trauma sau frustrarea bărbatului;
- disprețul ascunde, de cele mai multe ori, frică, rușine sau o identitate de sine fragilă;
- fără confruntare blândă și intervenție terapeutică, dinamica disprețului se adâncește;
- „reeducarea” sau „salvarea” bărbatului disprețuitor nu este responsabilitatea ei.
5. Ponturi terapeutice pentru intervenție
CBT/REBT:
- Identificarea credințelor iraționale de tip: „Femeile sunt slabe/inferioare/instabile”;
- Disputarea distorsiunilor cognitive (etichete globale, gândire alb-negru, suprageneralizări);
- Reînvățarea exprimării frustrării fără ostilitate;
- Dezvoltarea empatiei și a limbajului emoțional.
DBT:
- Validarea disprețului ca apărare (nu ca „adevăr”);
- Exersarea reglării emoționale în momente de critică sau rușine;
- Mindfulness relațional – conștientizarea momentelor în care apare disprețul;
- Antrenarea abilității de a cere și a oferi sprijin în relație.
- Psihodinamic/atașament:
- Explorarea figurilor parentale și a scenariilor internalizate despre feminitate;
- Lucrul cu furia reprimată față de femei semnificative din trecut;
- Reformularea masculinității dintr-o paradigmă relațională și empatică.
6. Concluzii
Disprețul exprimat de un bărbat într-o relație este adesea doar vârful aisbergului unei structuri afective marcate de frică, defensivitate și rănire profundă. Nu toate manifestările pasiv-agresive sunt conștiente sau intenționate, dar toate au consecințe serioase asupra relației. Intervenția terapeutică trebuie să țină cont de sursa disprețului, de posibila traumă identitară a bărbatului și de impactul asupra partenerei.
În final, disprețul nu se „tratează” doar prin îmblânzirea limbajului, ci prin reconstrucția modului în care un bărbat se vede pe sine, vede femeile și vede iubirea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu