Alcoolul ca refugiu pentru anxietate, timiditate și durere psihică vs. efectele negative multiple asupra sexualitatii: Dependență,disfuncții sexuale, agresivitate, sevraj si alte implicații psiho- medicale

Cazul 1: 

 "La prima petrecere"

Mihai are 24 de ani. Întotdeauna a fost timid, retras, evaziv în interacțiunile sociale. Prima petrecere studențească la care a participat a fost și primul moment în care și-a băut curajul dintr-o sticlă de vodcă. După două pahare, s-a simțit invincibil: vorbea cu colegii, dansa, râdea, glumea. Pentru prima dată nu se simțea jenat de corpul lui, de gândurile lui, de „nu sunt suficient” care-l urmărea constant. A doua zi nu-și amintea toate detaliile, dar știa sigur un lucru: fără alcool, n-ar fi putut.

Cazul 2: 

 "Soțul invizibil"

Andrei are 43 de ani. Este căsătorit de 12 ani și tatăl a doi copii. A început să bea „ocazional” după moartea tatălui său. Apoi, când soția a început să-l confrunte cu absența lui emoțională, cu faptul că evită conflictele, că nu mai face dragoste cu ea decât rar, Andrei și-a găsit liniștea în câteva beri seara. „Mă ajută să nu mai simt”, spunea el în terapie „Să nu mai simt furie, frică, eșec... neputință.”

I. Alcoolul ca „curaj lichid” și anestezic emoțional

Pentru mulți oameni, în special pentru cei cu anxietate socială sau o structură de personalitate timidă, alcoolul apare ca un aliat convenabil. Are o acțiune rapidă asupra sistemului nervos central – prin inhibarea cortexului prefrontal și reducerea controlului inhibitor – ceea ce duce la dez-inhibare. Oamenii devin mai vorbăreți, mai puțin autocritici și mai puțin temători în fața evaluării sociale.

Totodată, alcoolul este adesea folosit ca anestezic emoțional. În fața durerii psihice (traumă, respingere, pierdere, vină), alcoolul pare să creeze o „pătură” protectoare între om și emoțiile sale. Nu le elimină, dar le amorțește. Acest mecanism este similar cu evitarea emoțională din modelele CBT – o strategie de coping pe termen scurt care adâncește suferința pe termen lung.

Alcoolul este adesea perceput ca un „lubrifiant social” datorită capacității sale de a reduce anxietatea și de a diminua inhibițiile comportamentale. Acest efect este determinat de influența alcoolului asupra sistemului nervos central, în special asupra neurotransmițătorului GABA (acidul gamma-aminobutiric), care are un rol sedativ și anxiolitic.

Pentru persoanele timide, retrase sau anxioase social, alcoolul poate:

• Reduce autocenzura și frica de judecata celorlalți;

• Crește nivelul de extraversiune și deschidere în interacțiuni sociale;

• Scădea percepția riscului, ceea ce poate duce la comportamente mai spontane și mai puțin controlate;

• Induce o stare de euforie temporară, care poate fi interpretată drept „încredere sporită”.

Cu toate acestea, această „relaxare” este una artificială și temporară, iar efectele negative pot depăși beneficiile pe termen lung.

II. Avantaje iluzorii și capcane reale

Avantaje percepute (pe termen scurt):

• Reducerea anxietății sociale: crește capacitatea de a iniția conversații și de a participa la interacțiuni.

• Poate crește inițiativa sexuală în anumite contexte;

• Induce o senzație temporară de relaxare și euforie.

• Cresterea temporară a stimei de sine: se reduce auto-monitorizarea excesivă.

• Amortizarea emoțiilor dureroase: tristețea, rușinea, frustrarea par mai ușor de suportat.

Dezavantaje psihologice și comportamentale ale consumului de alcool ca dezinhibant

Deși alcoolul reduce inițial anxietatea socială, utilizarea sa frecventă ca mecanism de coping poate avea efecte negative semnificative:

• Dependența psihologică I.: Persoana poate ajunge să creadă că nu poate fi sociabilă fără alcool, ceea ce crește riscul de consum regulat;

• Scăderea capacității de autoreglare emoțională: Individul nu învață strategii sănătoase de gestionare a anxietății sociale;

• Decizii impulsive și risc crescut de comportamente regretabile (de exemplu, relații sexuale neprotejate, conflicte sociale, expunere la pericole).

• Învățare disfuncțională: individul asociază starea de bine cu consumul de alcool, nu cu propriile resurse.

• Dependență psihologică II.: persoana chiar devine incapabilă să gestioneze contexte sociale fără alcool.

• Scăderea rezilienței emoționale: emoțiile negative sunt evitate, nu procesate, iar suferința se acumulează latent.

III. Impactul asupra funcției sexuale masculine

Pe termen scurt, un pahar sau două pot reduce anxietatea de performanță. Însă in timp  consumul frecvent de alcool afectează:

• Erecția: prin perturbarea semnalizării neurovasculare.

• Libidoul: alcoolul acționează asupra axei HPG (hipotalamo-hipofizo-gonadale), scăzând nivelul de testosteron.

• Ejacularea și orgasmul: apar disfuncții precum ejaculare întârziată sau absența orgasmului.

Ironia este că ceea ce este consumat pentru a ușura interacțiunile erotice duce, în timp, la evitarea sexualității sau la rușine legată de performanță.

• Dificultăți în obținerea și menținerea erecției (alcoolul afectează fluxul sanguin și răspunsul sistemului nervos);

• Întârzierea ejaculării sau dimpotrivă, ejaculare precoce (alcoolul influențează sensibilitatea receptorilor nervoși);

• Scăderea dorinței sexuale în cazul consumului excesiv, chiar dacă inițial poate crește impulsivitatea sexuală.

Pe termen lung:

• Disfuncție erectilă cronică: Consumul regulat de alcool afectează nivelul de testosteron și scade elasticitatea vasculară;

• Scăderea producției de testosteron, ceea ce duce la diminuarea libidoului;

• Afectarea calității spermei și reducerea fertilității;

• Modificări ale percepției plăcerii sexuale, ceea ce poate duce la insatisfacție cronică în relațiile intime.

☆ Efectele alcoolului asupra sexualității și percepției la femei

Alcoolul afectează și femeile în moduri specifice, având un impact atât asupra percepției lor asupra propriei sexualități, cât și asupra comportamentului sexual:

• Scăderea inhibițiilor: Femeile pot deveni mai deschise către experiențe noi, dar acest lucru poate duce și la asumarea unor riscuri mai mari (ex. relații sexuale neprotejate sau decizii regretabile).

• Modificarea percepției asupra partenerului: Consumul de alcool poate duce la o supraestimare a atractivității partenerului, ceea ce afectează alegerile sexuale.

• Întârzierea răspunsului sexual: Deși la bărbați efectele sunt mai evidente, și femeile pot experimenta o scădere a lubrifierii naturale și o reducere a sensibilității, ceea ce face ca actul sexual să fie mai puțin satisfăcător.

• Scăderea capacității de a avea orgasm: Pe termen scurt, alcoolul poate reduce abilitatea de a ajunge la orgasm, iar pe termen lung poate duce la insatisfacție sexuală.

IV. Disfuncții erectile și ejaculare afectată – când alcoolul devine un inamic intim

Pentru mulți bărbați, alcoolul este asociat cu relaxare și, implicit, cu o sexualitate mai liberă. Însă realitatea fiziologică contrazice această percepție. Consumul frecvent și pe termen lung de alcool produce modificări endocrine, neurologice și vasculare care afectează semnificativ funcția erectilă și capacitatea de ejaculare:

❯ Impact asupra erecției:

• Inhibarea transmiterii nervoase: alcoolul încetinește răspunsul sistemului nervos autonom, esențial pentru inițierea și menținerea erecției.

• Scăderea fluxului sangvin penian: vasodilatația produsă de alcool este superficială; în realitate, circulația periferică poate fi compromisă cronic.

• Alterarea nivelurilor hormonale: alcoolul reduce secreția de testosteron, hormon-cheie pentru dorința și capacitatea erectilă.

• Efecte neurologice cumulative: consumul îndelungat poate duce la neuropatii periferice, inclusiv la nivelul organelor genitale.

❯ Impact asupra ejaculării:

• Ejaculare întârziată sau absentă: apare frecvent în alcoolismul cronic, asociată cu amorțirea receptivității senzoriale și scăderea reflexelor genitale.

• Ejaculare precoce paradoxală: în unele cazuri, lipsa controlului emoțional duce la pierderea controlului asupra momentului ejaculării.

• Afectarea orgasmului: alcoolul interferează cu neurotransmițători-cheie (dopamină, serotonină), reducând intensitatea sau chiar prezența orgasmului.

☆ Pe termen lung, această dublă disfuncție sexuală poate crea un cerc vicios psihologic: rușine → evitare → consum recurent → performanță slabă → rușine accentuată → izolare.

V. Tulburări cognitive, memorie și percepție

Consumul cronic de alcool deteriorează:

• Memoria de scurtă durată: persoana poate uita conversații sau întâmplări recente (blackout parțial sau total).

• Atenția și concentrarea: apar dificultăți în focalizarea pe sarcini complexe.

• Funcțiile executive: gândirea logică, planificarea și autoreglarea emoțională devin deficitare.

• Percepția de sine și a realității: alcoolul distorsionează judecățile sociale („mă place”, „n-am spus nimic rău”), amplificând regretele ulterioare.

VI. Riscul dezvoltării adicției și impactul asupra intimității de cuplu

Consumul regulat de alcool poate duce la dependență, care are consecințe severe asupra vieții intime:

• Scăderea intimității și deteriorarea relațiilor de cuplu;

• Conflicte frecvente legate de comportamentul sub influența alcoolului;

• Pierderea interesului pentru sex sau incapacitatea de a menține o relație sănătoasă din cauza efectelor psihologice și fiziologice ale consumului cronic.

☆ Alcoolul și agresivitatea: Mecanisme psihobiologice

1. Modificarea funcției executive (lob frontal)

Alcoolul acționează ca depresor al sistemului nervos central, inhibând în special activitatea cortexului prefrontal responsabil de autocontrol, luarea deciziilor, empatie și anticiparea consecințelor. Astfel:

• Se reduce inhibiția comportamentală → reacții impulsive, comportamente de risc.

• Se diminuează empatia și capacitatea de mentalizare → agresivitatea verbală sau fizică devine mai probabilă.

• Se afectează procesarea morală și etică → crește probabilitatea de a comite acte antisociale sau violente.

2. Amplificarea emoțiilor negative și interpretărilor ostile

În loc să „relaxeze”, alcoolul poate amplifica:

• Sentimentele de umilire, gelozie, suspiciune, mai ales în relații de cuplu.

• Distorsionarea intențiilor celorlalți → ceea ce ar fi fost o glumă, poate fi interpretat ca o provocare.

3. Date empirice relevante:

• Studiile arată că între 30%–50% dintre agresiunile domestice și infracțiunile cu violență implică consum de alcool.

• Alcoolul este implicat în aproximativ 60% din omucideri (Peacock et al., 2018; WHO, 2018).

• Violurile, conflictele în baruri, accidentele rutiere cu victime sunt adesea legate de starea de ebrietate.

☆ De reținut! Alcoolul și discernământul: “tunelul decizional”

1. Fenomenul de „narrowed focus of attention”

După consum:

• Persoana se concentrează doar pe stimulii salienți imediat (plăcere, furie, provocare).

• Nu evaluează corect riscurile pe termen lung (consecințe legale, relaționale sau de sănătate).

2. Timp de reacție încetinit + distorsiuni cognitive:

• Încetinirea gândirii logice.

• Erori în percepția spațială și temporală (important în accidente rutiere).

• Slăbirea memoriei de lucru → decizii impulsive, incoerente.

VII. Sevrajul etilic și intervenția terapeutică – între criză și reconstrucție

Sevrajul etilic este manifestarea brutală a unui organism obișnuit cu prezența constantă a alcoolului, brusc lipsit de acesta. Departe de a fi doar „o mahmureală severă”, sevrajul este un sindrom medical și psihologic potențial letal care necesită monitorizare atentă.

❯ Simptome ale sevrajului etilic:

• Forme ușoare: tremor, insomnie, iritabilitate, transpirații, tahicardie, anxietate intensă.

• Forme severe: halucinații (delirium tremens), convulsii, confuzie mentală, hipertensiune, febră, paranoia.

• Durată: simptomele pot apărea la 6–24h după oprirea alcoolului, cu un vârf între 48–72h.

❯ Tratament medicamentos:

• Benzodiazepine (ex. diazepam, lorazepam): reduc hiperexcitabilitatea sistemului nervos.

• Anticonvulsivante și beta-blocante: pentru forme complicate.

• Suplimente: tiamină (B1), acid folic, magneziu – pentru prevenirea encefalopatiei Wernicke-Korsakoff.

• Medicație de menținere: naltrexonă, acamprosat, disulfiram (în funcție de profilul pacientului și motivația pentru abstinență).

❯ Intervenție psihoterapeutică:

• CBT pentru adicții: identificarea și restructurarea gândurilor automate legate de consum („nu pot vorbi fără alcool”).

• REBT: disputarea convingerilor iraționale („nu voi fi acceptat decât dacă sunt relaxat cu alcool”).

• Terapia motivațională: dezvoltarea conștiinței față de consecințele consumului și stimularea autoeficacității.

• Sprijin psihoeducațional pentru familie: rolul co-dependenței și încurajarea unui mediu favorabil recuperării.

Grupuri de suport: gen AA (Alcoolicii Anonimi),  sau SMART Recovery.

În mod ideal, tratamentul este multidisciplinar, integrând abordări psihologice, medicale și sociale – pentru a reduce riscul de recădere și pentru a reconstrui sentimentul de identitate în absența alcoolului.

☆ Comparație: Alcoolul față de alte substanțe psihoactive

Alcoolul este adesea perceput social ca o substanță „normalizată” și acceptabilă, spre deosebire de drogurile ilegale sau psihedelice. Cu toate acestea, din perspectivă neuropsihologică și comportamentală, alcoolul este una dintre cele mai periculoase substanțe din punctul de vedere al impactului asupra agresivității, autocontrolului, percepției realității și riscului de comportamente distructive.

~ Spre exemplu, în timp ce cannabisul tinde să reducă impulsivitatea și rareori duce la comportamente agresive (mai degrabă provoacă retragere socială și letargie), alcoolul are efectul opus: facilitează izbucniri violente, reacții disproporționate și scăderea clară a empatiei.

~ Comparativ cu amfetaminele sau cocaina, care pot induce stări de paranoia sau agitație psihomotorie extremă, alcoolul produce un tip de agresivitate mai difuză și mai „acceptabilă social” – motiv pentru care actele de violență domestică sub influența alcoolului sunt adesea trecute cu vederea sau banalizate. Totuși, statistic, alcoolul este mai des implicat în infracțiuni cu violență decât amfetaminele, tocmai pentru că accesul și consumul sunt mai frecvente.

~ Față de benzodiazepine, care pot duce și ele la pierderea discernământului și la agresivitate în sevraj, alcoolul are un profil similar, dar cu un risc crescut de comportament periculos chiar în timpul intoxicației, nu doar la retragere.

~ În contrast cu substanțele psihedelice (precum LSD sau psilocibina), alcoolul nu favorizează introspecția, ci o reduce. LSD, de exemplu, poate altera percepția și gândirea, dar rareori determină comportamente violente — în schimb, alcoolul poate duce direct la decizii impulsive, inconștiente și agresive.

~ În fine, față de opioidele precum heroina, care aduc o stare de sedare profundă și tendință spre izolare, alcoolul este un catalizator social care activează mecanisme primitive de luptă, sexualitate dezinhibată și conflict.

Prin urmare, din toate substanțele enumerate, alcoolul ocupă un loc unic și periculos, tocmai pentru că:

• Este legal și accesibil.

• Produce o combinație de dezinhibiție, impulsivitate și distorsionare a realității.

• Este frecvent consumat în contexte sociale tensionate (familie, cuplu, baruri).

• Poate duce rapid la dependență și are un sevraj potențial letal.

!!!Concluzie comparativă: Alcoolul este una dintre cele mai periculoase substanțe când vine vorba de:

• Inducerea violenței și agresivității.

• Pierderea discernământului.

• Impactul asupra sănătății publice și relațiilor sociale.

 Exemple de efecte în viața reală:

• O persoană beată poate interpreta un gest neutru ca o provocare → izbucnește un conflict.

• Un bărbat aflat sub influența alcoolului poate iniția un act sexual neconsensual, convins că „a primit semnale”.

• Un accident mortal la volan poate avea la bază o decizie luată în 3 secunde, sub influența etanolului.

☆ Este esențial ca atât profesioniștii din sănătate mintală, cât și publicul larg, să înțeleagă că pericolul alcoolului nu trebuie măsurat doar în funcție de gravitatea fiziologică a intoxicației, ci și prin prisma comportamentelor pe care le declanșează în plan relațional, social și criminal.

VIII. Între alinare și autodistrugere

Alcoolul promite mult și oferă puțin. Pentru cei anxioși sau retrași, pare o ușă deschisă către un sine mai liber. Pentru cei răniți emoțional, oferă o tăcere plăcută. Însă, în absența unui proces autentic de învățare emoțională, autocunoaștere și integrare, alcoolul devine o iluzie adaptativă care se transformă într-un prizonierat.

Întrebări reflexive pentru client în terapie:

1. Ce emoție încerci să eviți atunci când bei?

2. Cine ai fi în grupuri sociale dacă nu ți-ar fi teamă de judecata celorlalți?

3. Ce ai învățat despre alcool în copilărie, privind adulții din viața ta?

4. Ce resurse ai avea astăzi să gestionezi aceleași situații fără alcool?

5. Cum ar arăta viața ta sexuală și afectivă într-un scenariu fără consum?

IX. Concluzie

Alcoolul poate fi un dezinhibant temporar pentru persoanele anxioase, dar utilizarea sa ca mecanism de adaptare are riscuri semnificative. Pe termen lung, efectele sale negative asupra funcției sexuale și riscul de dependență pot duce la deteriorarea calității vieții sexuale și relaționale. O abordare echilibrată și conștientă a consumului de alcool este esențială pentru menținerea unei vieți sexuale sănătoase și a unei relații de cuplu armonioase.

☆Secțiune cu informații suplimentare despre sevraj:

Sevrajul etilic – risc de mortalitate și complicații

Risc de mortalitate mare:

• Sevrajul ușor până la moderat (tremor, anxietate, insomnie): mortalitate ≈ 0% (foarte rar letal dacă este tratat corespunzător).

• Sevraj sever cu delirium tremens (DT):

• Mortalitate netratată: între 20–35%.

• *Mortalitate cu tratament spitalicesc intensiv: scade la 1–5%.

DT apare la aproximativ 5% dintre persoanele cu sevraj netratat sau tratat inadecvat.

☆ Factori de risc pentru evoluție severă:

• Istoric de sevraj complicat sau convulsii anterioare.

• Consumul zilnic de alcool >10 ani.

• Comorbidități hepatice, cardiace sau neurologice.

• Malnutriție severă (în special deficite de vitamine B, mai ales B1 - tiamină).

 ☆ Sindromul Wernicke-Korsakoff (WKS)

 Ce este:

Un spectru neurologic grav cauzat de deficitul de tiamină (vitamina B1), frecvent la alcoolici cronici. Are două faze:

1. Encefalopatia Wernicke (acută, potențial reversibilă)

2. Sindromul Korsakoff (cronic, adesea ireversibil)

Simptome Wernicke:

• Ataxie (mers instabil)

• Oftalmoplegie (paralizia mușchilor oculari) / nistagmus

• Confuzie mentală severă 

• Hipotermie, hipotensiune (în forme severe)

→ Este o urgență medicală!

Simptome Korsakoff:

• Amnezie anterogradă profundă (nu poate învăța nimic nou)

• Confabulație (inventarea de amintiri pentru a umple golurile)

• Afectarea permanentă a memoriei recente

• Tulburări cognitive persistente

 Incidență estimată:

• Encefalopatia Wernicke: până la 12.5% din alcoolicii cronici internați.

• Sindromul Korsakoff: apare la aproximativ 80% dintre pacienții cu Wernicke netratat sau tratat târziu.

Alte afecțiuni medicale frecvente la alcoolici cronici

Afecțiune /Prevalență / Impact

• Ciroză hepatică 10–20% dintre consumatorii cronici de alcool

• Pancreatită cronică frecventă; poate evolua spre diabet și malabsorbție

• Cardiomiopatie alcoolică, dilatare cardiacă, insuficiență, aritmii

• Neuropatie periferică, amorțeli, dureri, parestezii la nivelul membrelor

• Anemie megaloblastică din cauza deficienței de B12/folat

• Tulburări gastrointestinale esofagite, gastrite, ulcere, reflux

• Disfuncții sexuale frecvente la bărbați: scădere libido, disfuncție erectilă

• Imunosupresie crește riscul de infecții (pneumonie, TBC)

• Tulburări psihiatrice comorbide depresie, anxietate, tulburări de personalitate, suicid

Profilaxie și intervenție terapeutică esențială

• Administrarea profilactică de tiamină (i.m./i.v. în sevraj): reduce drastic riscul de Wernicke.

• Nutriție echilibrată și suplimente vitaminice.

• Intervenție timpurie în sevraj și sprijin psihologic structurat (CBT/REBT).

• Terapie de întreținere și prevenție a recăderii: medicație anti-poftă (naltrexonă), suport social și familial, grupuri de sprijin.

Bibliografie utilă recomandată:

1. "Under the Influence: A Guide to the Myths and Realities of Alcoholism" – James R. Milam & Katherine Ketcham

2. "The Biology of Desire: Why Addiction Is Not a Disease" – Marc Lewis

3. "Drinking: A Love Story" – Caroline Knapp ( o carte psihologic-biografică, foarte profund și emoțional scrisă)

4. DSM-5-TR – Tulburările legate de consumul de alcool, criterii și comorbidități

5. Aaron T. Beck – "Cognitive Therapy of Substance Abuse"

6. Albert Ellis – "The Myth of Self-Esteem" (pentru înțelegerea mecanismelor de evitare emoțională)

Bibliografie științifică și ghiduri clinice

Sevraj etilic & delirium tremens

1. Mayo-Smith, M. F. (1997). Pharmacological management of alcohol withdrawal: a meta-analysis and evidence-based practice guideline. JAMA, 278(2), 144–151. doi:10.1001/jama.1997.03550020076041

2. American Psychiatric Association (2022). Practice Guideline for the Pharmacological Treatment of Patients with Alcohol Use Disorder.

www.psychiatry.org

3. Kosten, T. R., & O’Connor, P. G. (2003). Management of drug and alcohol withdrawal. New England Journal of Medicine, 348(18), 1786–1795.

4. Schuckit, M. A. (2014). Recognition and management of withdrawal delirium (delirium tremens). New England Journal of Medicine, 371(22), 2109–2113.

Sindromul Wernicke–Korsakoff

5. Sechi, G., & Serra, A. (2007). Wernicke's encephalopathy: new clinical settings and recent advances in diagnosis and management. The Lancet Neurology, 6(5), 442–455.

6. Thomson, A. D., Guerrini, I., & Marshall, E. J. (2012). The evolution and treatment of Korsakoff’s syndrome: out of sight, out of mind? Neuropsychology Review, 22(2), 81–92.

7. Harper, C. (2009). The neuropathology of alcohol-related brain damage. Alcohol and Alcoholism, 44(2), 136–140.

Alte afecțiuni medicale asociate consumului de alcool

8. Rehm, J., Mathers, C., Popova, S., et al. (2009). Global burden of disease and injury and economic cost attributable to alcohol use and alcohol-use disorders. The Lancet, 373(9682), 2223–2233.

9. World Health Organization (WHO). (2018). Global Status Report on Alcohol and Health.

https://www.who.int/publications/i/item/9789241565639

10. Lieber, C. S. (2003). Relationships between nutrition, alcohol use, and liver disease. Alcohol Research & Health, 27(3), 220–231.

11. European Association for the Study of the Liver (EASL). (2018). EASL Clinical Practice Guidelines: Management of alcohol-related liver disease. Journal of Hepatology, 69(1), 154–181.

Impact asupra funcției sexuale și cognitive

12. Muthulingam, J., & Chua, H. C. (2016). Alcohol and Sexual Dysfunction in Men: A Review. Sexual Medicine Reviews, 4(4), 287–295.

13. Oscar-Berman, M., & Marinković, K. (2007). Alcohol: effects on neurobehavioral functions and the brain. Neuropsychology Review, 17(3), 239–257.

14. Emanuele, M. A., & Emanuele, N. V. (2001). Alcohol and the male reproductive system. Alcohol Research & Health, 25(4), 282–287.

Alte studii și informații utile:

1. Giancola, P. R. (2000). Executive functioning: A conceptual framework for alcohol-related aggression. Experimental and Clinical Psychopharmacology, 8(4), 576–597.

2. Bushman, B. J., & Cooper, H. M. (1990). Effects of alcohol on human aggression: an integrative research review. Psychological Bulletin, 107(3), 341–354.

3. World Health Organization. (2018). Global status report on alcohol and health 2018.

4. Nutt, D. J., King, L. A., & Phillips, L. D. (2010). Drug harms in the UK: a multicriteria decision analysis. The Lancet, 376(9752), 1558–1565.

5. Pihl, R. O., Peterson, J. B., & Lau, M. A. (1993). A biosocial model of the alcohol–aggression relationship. Journal of Studies on Alcohol, 11, 128–139.