Credințele erotice formate în copilărie și ecoul lor în sexualitatea adultă

1. Povestea tăcută a sexualității în familie

Sexualitatea nu ni s-a predat ca la școală. Nu a fost o lecție organizată, ci un labirint de tăceri, grimase, priviri întoarse și gesturi cenzurate. Pentru mulți dintre noi, sexualitatea a început nu cu o conversație, ci cu o rușine. Cu o scenă de film oprită brusc, cu un „nu-i frumos ce faci!”, cu o mamă crispată când tatăl o atingea, sau cu un râs batjocoritor când puneam întrebări prea directe.

Copilul nu are nevoie de explicații științifice pentru a înțelege energia dintre părinți. El absoarbe emoțiile, reține reacțiile, simte atmosfera. Și din toate acestea își construiește o hartă invizibilă a sexualității, o hartă care mai târziu va ghida dorințele, temerile, alegerile și rușinile adultului.

2. Ce sunt credințele erotice timpurii?

Credințele erotice sunt concluzii timpurii și inconștiente despre:

– ce înseamnă sexul și dorința,

– cine are voie să exprime sexualitate,

– cum se trăiește plăcerea,

– câtă libertate sau rușine e permisă în corp,

– câtă putere sau vulnerabilitate însoțește intimitatea.

Aceste credințe nu provin doar din ce ni s-a spus, ci mai ales din ce am văzut și simțit, din mesajele implicite transmise de relația părinților, de reacțiile lor la curiozitatea noastră, de felul în care ne-au privit și atins corpurile în creștere.

3. Când rușinea devine educație erotică

》Copilul care a fost rușinat pentru că s-a atins va deveni adultul care se ascunde sub plapumă chiar și când e singur.

》Fata care și-a văzut mama suportând în tăcere un soț rece sau agresiv va deveni femeia care confundă iubirea cu sacrificiul.

》Băiatul care și-a văzut tatăl râzând de corpul femeii va deveni bărbatul care nu știe cum să-și iubească partenera fără să o controleze.

Credințele timpurii nu au voce, dar au ecou: „Sexul e murdar. Plăcerea e periculoasă. Dorința e o slăbiciune. Corpul trebuie să fie perfect ca să merite atins.”

4. Familia de origine: cum s-au scris primele reguli ale dorinței

A. Din reacțiile părinților între ei: O mamă rece sau temătoare la gesturile tatălui transmite că dorința e invazivă sau rușinoasă.

》Un tată agresiv sau absent transmite că bărbatul nu poate fi sursă de siguranță afectivă.

》Părinți care nu se ating niciodată transmit ideea că intimitatea dispare în relațiile serioase.

B. Din reacțiile părinților la copil:  Copil rușinat pentru curiozitatea corporală.

》Lipsă de explicații clare despre corp, limite, fantezie, consimțământ.

》 Expunere la conținut sexual fără susținere emoțională.

Toate acestea lasă urme cognitive, afective și corporale care formează un „alfabet erotic” pe care adultul îl folosește… adesea fără să-și dea seama că nu e al lui.

5. Dinamica părinților și sexualitatea fiicei/fiului

》Dacă mama primește cu deschidere gesturile tatălui, fiica poate învăța că dorința nu e un pericol, ci o bucurie.

》Dacă mama respinge, evită sau mimează, fiica va învăța că sexualitatea trebuie tolerată, nu exprimată.

》Dacă tatăl e dominator sau absent, fiica va oscila între neîncredere în bărbați și hipercompensare erotică.

☆Pentru fiu, tatăl e primul model de masculinitate:

》Dacă tatăl o tratează cu respect și tandrețe pe mamă, fiul poate integra erotismul cu blândețea.

》 Dacă tatăl umilește, controlează sau ignoră mama, fiul poate învăța că sexul e dominare sau obligație.

》Dacă mama e hipercritică și tatăl pasiv, fiul poate internaliza o rușine de a fi „prea slab” și va evita intimitatea autentică.

Astfel, sexualitatea adultă este adesea o replică inconștientă a dansului părinților noștri: în funcție de cum au dansat ei încrâncenat, cu distanță sau cu iubire așa ne mișcăm și noi în intimitate.

6. Cum se manifestă aceste credințe la vârsta adultă?

》Refuz sau evitare a intimității, de frica de a nu părea „vulgar/ă”.

》Acceptare pasivă a sexului ca obligație.

》Confundarea dorinței cu pericolul.

》Lipsa vocabularului erotic și incapacitatea de a exprima nevoile.

》Fantezii rigide sau rușinoase.

》Perfecționism sexual sau disociere de propriul corp.

》Dificultăți de atingere, de inițiativă, de exprimare afectivă.

7. Ce poate face terapia?

Terapia creează spațiul în care adultul poate spune în sfârșit ceea ce copilul nu a avut voie să simtă.

☆ Terapia oferă:

》 Conștientizare: „Acel gând nu e al meu. L-am moștenit.”

》 Permisiune: „Am voie să simt. Să cer. Să spun.”

》Restructurare cognitivă: „Nu e adevărat că dorința înseamnă rușine.”

》Vindecare corporală: „Pot simți plăcere în siguranță.”

》 Reîmputernicire erotică: „Sunt stăpân(ă) pe intimitatea mea.”

Concluzii terapeutice

1. Credințele sexuale nu sunt alegeri conștiente, ci moșteniri tăcute ale copilăriei.

2. Sexualitatea adultă reflectă dinamica emoțională a familiei de origine, nu doar chimia prezentă.

3. Tăcerile, rușinările și evitările părinților devin regulile erotice inconștiente ale adultului.

4. Vindecarea presupune reînvățarea limbajului erotic, rescrierea convingerilor și reconectarea cu propriul corp.

5. Nu putem avea o intimitate autentică dacă nu ne-am permis niciodată să ne descoperim dorința fără vină.

 

Bibliografie esențială

•  Perel, Esther (2006). Mating in Captivity.
•  Schnarch, David (1997). Passionate Marriage.
•  Morin, Jack (1995). The Erotic Mind.
•  Nagoski, Emily (2015). Come As You Are.
•  Bass, Ellen & Davis, Laura (2008). The Courage to Heal.
•  van der Kolk, Bessel (2014). The Body Keeps the Score.
•  Brown, Brené (2012). Daring Greatly.
• Ellis, Albert (2001). Overcoming Destructive Beliefs.
•  Beck, Judith (2011). Cognitive Behavior Therapy: Basics and Beyond.
•  Ogden, Pat (2006). Trauma and the Body.
•  Real, Terrence (2002). How Can I Get Through to You?