Masculinitatea pasivă – între umbra evitării și potențialul renașterii și creșterii interioare

Introducere 

Într-o epocă în care redefinirea rolurilor de gen provoacă simultan eliberare și confuzie, mulți bărbați se regăsesc într-un loc psihologic fragil, oscilând între presiunile tradiției și apelul către autenticitate. În acest context, apare tot mai frecvent fenomenul numit masculinitate pasivă – o formă de prezență masculină estompată, retrasă, adesea neasumată, care influențează profund calitatea relațiilor de cuplu, dinamica familială și identitatea profesională a bărbatului.

Ce este masculinitatea pasivă?

Masculinitatea pasivă nu este lipsa masculinității, ci o formă distorsionată sau inhibată a acesteia, caracterizată prin evitarea responsabilității emoționale, absența inițiativei, frica de conflict și neasumarea rolului de ghid, susținător sau co-creator în relații. Nu se confundă cu blândețea sau empatia – trăsături valoroase ale unei masculinități mature – ci cu absența implicării active, decizionale și afective.

Manifestări și camuflări frecvente

Masculinitatea pasivă se manifestă adesea în mod indirect, fiind camuflată sub comportamente social acceptabile sau chiar aparent „bune”:

▪︎ Pseudo-armonie: evitarea conflictelor prin tăcere, conformism sau „a-i da dreptate partenerei doar ca să nu existe ceartă”.

▪︎ Trecerea responsabilității: decizii importante (familiale, financiare, parentale) lăsate complet pe umerii partenerei.

▪︎ Repliere emoțională: lipsa exprimării sentimentelor, a vulnerabilității sau a dorințelor reale.

▪︎ Pasiv-agresivitate: manifestări indirecte de frustrare – sarcasm, întârziere, promisiuni nerespectate, lipsă de implicare sexuală.

▪︎ Dependență emoțională sau evitantă: fuziune infantilă cu partenera sau detașare completă, cu retragere în muncă, hobby-uri sau consum digital.

Cum este percepută masculinitatea pasivă de către ceilalți?

• Partenera/soția: simte lipsa unui partener de viață implicat, prezent și hotărât. Resimte singurătate, neîncredere, oboseală relațională și, adesea, dispreț afectiv. În timp, poate adopta roluri parentale față de partener sau se retrage afectiv/ emoțional 

• Copiii: percep figura paternă ca fiind slab conturată, instabilă, inconsecventă. Lipsa de orientare și autoritate suportivă creează nesiguranță și modele distorsionate de gen.

• Colegii și angajații: văd un bărbat care evită luarea deciziilor, nu oferă claritate sau leadership, ceea ce duce la pierderea credibilității profesionale, haos, neproductivtate și la conflicte latente în echipă.

Sexualitatea bărbatului pasiv

*Sexualitatea în masculinitatea pasivă este adesea inhibată, nesigură sau ruptă de componenta afectivă. Pot apărea:

- libidou scăzut, din cauza neasumării propriei energii sexuale;

- evitarea intimității reale, afective și emoționale;

- dependență de fantezii, bizarerii sexuale, perversiuni, pornografie sau masturbare compensatorie;

- dificultăți majore în a exprima dorințe sexuale proprii în mod onest și deschis;

- dificultăți de erecție sau ejaculare precoce legate de anxietăți de performanță și frică de a pierde controlul.

Ce ajută concret? – Pași spre conștientizare și reconstrucție interioară

1. Reflecție prin întrebări metacognitive

• Ce înseamnă pentru mine să fiu bărbat?

• Ce evit când aleg să nu mă implic?

• Ce tip de masculinitate am preluat de la tatăl meu și ce vreau să păstrez sau să schimb?

• Cum mă văd eu ca bărbat în relație? Dar partenera mea cum mă vede?

• Ce simt când sunt respins, criticat, sau provocat emoțional?

2. Exerciții CBT – Reconstrucția masculinității asumate

☆Exercițiu: Triada rolurilor

- Definește: Care sunt cele trei roluri fundamentale pe care vreau să le asum (ex. de tată, de partener, de bun profesionist)?

- Scrie sub fiecare:

▪︎ Ce cred eu că înseamnă acest rol?

▪︎ Ce fac eu, efectiv acum, în poziția mea actuală?

▪︎ Ce aș putea face diferit, realist și sănătos?

☆ Exercițiu de acțiune graduală:

Alege 3 situații în care ai tendința de pasivitate.

- Pentru fiecare, stabilește:

▪︎ Ce aș face dacă aș fi activ, clar, empatic și asumat?

▪︎ Care e riscul? Dar beneficiul?

▪︎ Cum m-aș simți dacă aș reuși?

3. REBT – Disputarea convingerilor blocante

ABC REBT:

A = Situație: „Partenera mea îmi cere să iau o decizie legată de copil.”

B = Credință: „Mai bine las pe ea, că sigur se pricepe mai bine.”

C = Consecință: Sentiment de inferioritate, retragere.

D = Dispută: „Este adevărat că ea se pricepe mai bine sau doar îmi e frică să greșesc? O decizie asumată e o formă de participare, nu de control.”

E = Nouă convingere: „Pot participa și eu activ, chiar dacă nu am toate răspunsurile.”

4. Tehnici de metacogniție și autoreglare emoțională

▪︎ Jurnal de autoobservare: notează zilnic momente în care ai ales pasivitatea. Identifică emoția, gândul automat, și ce ai fi vrut de fapt să faci.

▪︎ Practica conștientizării intenționale: întreabă-te de 3 ori pe zi: Sunt acum prezent și activ în ceea ce fac?

▪︎ Tehnica „recalibrării masculine”: imaginează o versiune matură, sănătoasă a ta. Cum ar funcționa? Ce ar spune? Ce ar transmite partenerei sau copilului? Scrie un dialog imaginar între voi.

Ce presupune o masculinitate sănătoasă, activă și asumată?

▪︎ Prezență activă, nu controlatoare.

▪︎ Inițiativă, nu autoritarism.

▪︎ Claritate în valori și decizii.

▪︎ Protecție emoțională, nu doar materială.

▪︎ Capacitate de exprimare afectivă și sexuală autentică.

▪︎ Autenticitate, congruență, stabilitate.

Concluzie

Masculinitatea pasivă nu este un eșec de gen, ci un strigăt mut al unei identități masculine rănite, nesprijinite, adesea umbrite de modele toxice sau absente. Din această pasivitate însă, se poate naște o nouă formă de masculinitate – una conștientă, afectivă, vie. Prin exerciții de reflecție, intervenție terapeutică și acțiuni deliberate, bărbatul poate deveni acel reper de orientare, stabilitate și iubire activă de care are nevoie atât el, cât și cei din jurul lui.