Sindromul Fregoli (Delusional Misidentification Syndromes – DMS - explicat psihologic

Definiție

Sindromul Fregoli este o tulburare psihiatrică rară, în care pacientul crede în mod eronat că persoane diferite din viața sa sunt de fapt o singură persoană care își schimbă înfățișarea sau se deghizează pentru a-l urmări, persecuta sau manipula. Este o formă de iluzie de identitate și face parte din categoria delirurilor de identificare greșită (Delusional Misidentification Syndromes – DMS).

Sindromul poartă numele actorului italian Leopoldo Fregoli, cunoscut pentru capacitatea sa de a interpreta rapid mai multe personaje diferite pe scenă. Denumirea reflectă natura centrală a tulburării: perceperea unei singure identități în spatele mai multor fețe.

Introducere

Sindromul Fregoli, ca fenomen psihopatologic este fascinant datorită caracterului său complex și a modului în care dezvăluie modul în care percepția și interpretarea realității pot fi profund perturbate în anumite condiții psihiatrice. In articolul de față imi propun să explorez în detaliu ce este sindromul Fregoli, cum se manifestă, ce criterii de diagnostic se utilizează, ce comorbidități pot fi asociate și care sunt strategiile terapeutice și de tratament aplicate în practica clinică.

Ce este sindromul Fregoli?

În esență, aceasta este o formă de "delir de identificare (greșită)", în care percepția subiectului este afectată de o interpretare distorsionată a realității.

Cauzele pot fi multiple și, deși nu există un consens unanim asupra etiologiei exacte, se consideră că sindromul Fregoli poate avea o bază neurobiologică combinată cu factori psihodinamic și de mediu. În plus, adesea se întâlnește în cadrul unor tulburări psihotice severe, în special în schizofrenie paranoidă, și a altor condiții neurologice sau psihiatrice asociate leziunilor cerebrale.

Spectrul de tulburări din care face parte

Sindromul Fregoli este considerat o tulburare psihotică și se încadrează în spectrul tulburărilor delirante, alături de:

• Sindromul Capgras (convingerea că persoane apropiate au fost înlocuite cu impostori);

• Intermetamorfoza (convingerea că persoane din jurul pacientului își schimbă identitatea între ele);

• Sindromul de dublură subiectivă (credința că o persoană a fost duplicată).

Toate aceste tulburări sunt asociate cu disfuncții neurocognitive, în special în percepția fețelor (prosopagnozie), memorie, și integrarea afectivă a identității celuilalt.

Manifestări clinice

1. Experiența perceptuală distorsionată:

Pacienții cu sindromul Fregoli raportează adesea că anumite persoane din anturaj – chiar familia, colegii sau prietenii – sunt, de fapt, manifestări ale aceleiași entități, care adoptă diferite apariții exterioare. Această percepție poate fi atât de vividă încât pacientul se simte persecutat sau urmărit de această entitate omniprezentă.

2. Conținutul deluzional:

Dovezile subiective ale transformării identității pot conduce la deluzii de persecuție. Pacientul poate considera că “entitatea” urmărește să-i facă rău, să-i controleze viața sau chiar să îi influențeze deciziile. Acest tip de deluzie este adesea însoțit de suspiciune și paranoia accentuată.

3. Alterări ale percepției sociale:

Pe lângă identificarea greșită a persoanelor, se constată și o serie de distorsiuni în interpretarea comportamentelor și intențiilor celorlalți. Aceste interpretări eronate sporesc sentimentul de izolare socială și disconfort, afectând astfel relațiile interpersonale și funcționarea zilnică.

4. Manifestări asociate:

În multe cazuri, sindromul Fregoli coexistă cu alte simptome psihotice, cum ar fi halucinațiile auditive sau vizuale. Aceste manifestări pot complica tabloul clinic și pot necesita o evaluare detaliată pentru a clarifica corelațiile între simptome.

5. Manifestări clinice cel mai frecvent intalnite (din tabloul simptomatic)

• Delir de identificare: credința că o persoană cunoscută își schimbă înfățișarea pentru a părea altcineva;

• Idei de persecuție: convingerea că sunt urmăriți sau atacați de acea persoană deghizată;

• Halucinații auditive sau vizuale: pot însoți delirul, mai ales în forme severe;

• Disfuncții afective: anxietate intensă, suspiciune, ostilitate;

• Reactivitate comportamentală: comportamente de evitare, autoapărare sau chiar agresivitate față de „impostori”.

Criterii de diagnostic

Sindromul Fregoli nu este menționat ca entitate de sine stătătoare în DSM-5, dar poate fi diagnosticat în contextul unei tulburări psihotice sau organice, folosind următoarele criterii clinice:

1. Prezența unui delir sistematizat de identificare greșită, în care persoane diferite sunt percepute ca fiind, de fapt, aceeași persoană deghizată.

2. Persistența ideii delirante în ciuda dovezilor contrare și a realității evidente.

3. Impact funcțional sever, care afectează viața socială, profesională și relațiile interpersonale.

4. Excluderea altor cauze medicale sau neurologice (tumori cerebrale, epilepsie, demență).

*Diagnosticarea sindromului Fregoli se face în principal pe baza istoricului clinic și a evaluării simptomatologiei psihotice.

Printre criteriile esențiale se mai numără:

》Prezența unei deluzii sistematice: Pacientul trebuie să dețină convingeri fermă că diverse persoane sunt de fapt aceeași entitate în schimbare. Această credință este rezistentă la dovezi contrare și nu poate fi explicată prin diferențe culturale sau prin interpretări altfel raționale ale comportamentului social.

》Corelarea cu tulburări psihotice: Adesea, sindromul Fregoli apare ca parte a unui tablou mai complex de schizofrenie paranoidă sau alte tulburări delirante. Evaluarea neurologică și psihiatrică trebuie să excludă alte condiții în care dezintegrările perceptuale pot apărea.

》Excluderea tulburărilor neurologice primare: În cazurile în care există leziuni cerebrale sau afecțiuni neurologice (de exemplu, accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene sau demență), este esențial să se distingă între un sindrom psihotic primar și unul secundar unei boli neurologice.

*Instrumentele de evaluare includ interviuri clinice structurate, scale de evaluare a simptomatologiei psihotice și, unde este indicat, investigații suplimentare (imagistică cerebrală, teste neuropsihologice).

Comorbidități psihiatrice și neurologice

Sindromul Fregoli apare adesea în contextul altor tulburări, printre care:

》Schizofrenia paranoică (cea mai frecventă asociere);

》Tulburarea delirantă de tip persecutoriu;

》Tulburarea bipolară (episod maniacal cu caracteristici psihotice);

》Demnță frontotemporală sau boala Alzheimer;

》Leziuni cerebrale traumatice sau tumori frontale/parietale;

》Epilepsie temporală;

》Abuz de substanțe (în special amfetamine, cocaină).

Fregoli, ca parte a tulburărilor de identificare greșită, nu se manifestă izolat. De multe ori, aceasta este asociată cu:

• Schizofrenia paranoidă: Este cea mai comună asociere, unde deluziile de persecuție și halucinațiile coexistă cu fenomenele de identificare greșită.

• Tulburări bipolare: În fazele maniacale, unde pot apărea episoade psihotice, sindromul Fregoli poate fi un fenomen prezent, dar mai rar întâlnit.

• Afectiuni neurologice: Unele leziuni cerebrale, în special cele care afectează lobii temporali sau parietali, pot conduce la dezorganizări ale imaginii corporale și identitare, favorizând apariția acestui sindrom.

• Traume sau stres post-traumatic: Experiențele de viață extrem de stresante pot, de asemenea, să declanșeze sau să exacerbeze manifestările psihotice, inclusiv sindromul Fregoli.

• Această polimorfie comorbidă face ca evaluarea pacientului să necesite o abordare multidisciplinară, care să includă evaluarea psihiatrică, neurologică și psihologică.

Cauze și explicații neuropsihologice

Cercetările sugerează o implicare a rețelei frontotemporale și a amigdalei. Mecanismul presupus este o hiperactivitate a memoriei asociative, combinată cu o himeră perceptiv-afectivă: pacientul recunoaște senzația de familiaritate, dar o proiectează eronat pe o persoană diferită.

Modelul cognitiv propus include:

• Deficit în procesarea fețelor (prosopagnozie parțială);

• Disfuncție în integrarea afectivă a identității;

• Biasuri de confirmare și interpretare paranoidă (model REBT: credințe iraționale + interpretări catastrofice).

Terapie și tratament

Managementul sindromului Fregoli se bazează pe o abordare complexă și personalizată, care implică mai multe strategii terapeutice:

1. Tratamentul farmacologic:

Antipsihoticele: Medicamentele antipsihotice atipice (cum ar fi risperidona, olanzapina sau quetiapina) sunt adesea pilonul central al terapiei, având rolul de a reduce intensitatea deluziilor și de a controla simptomele psihotice.

Stabilizatori de dispoziție: În cazurile în care sindromul este asociat cu tulburări afective, stabilizatorii de dispoziție pot fi utilizați pentru a gestiona fluctuațiile emoționale.

Medicație adjuvantă: Uneori, se poate opta pentru utilizarea de antidepresive, în funcție de simptomele depresive asociate și de profilul individual al pacientului.

2. Intervenții psihoterapeutice:

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT): Aceasta are rolul de a ajuta pacientul să analizeze și să conteste credințele delirante, oferind tehnici pentru restructurarea gândirii și îmbunătățirea funcționării sociale.

》Disputarea credințelor iraționale;

》Psihoredresare cognitivă;

》Reînvățarea recunoașterii expresiilor și fețelor familiare.

Terapie REBT: Prin identificarea convingerilor de bază (ex: „Dacă cineva seamănă cu cineva rău, înseamnă că e el!”); Dezvoltarea unui dialog rațional interior și acceptarea incertitudinii.

Psihoterapia de susținere: În contextul unei relații terapeutice bine definite, pacientul poate primi suport emoțional și poate învăța să facă față stresului și anxietății asociate cu deluziile.

Terapia de reabilitare și intervenția familială: Implicarea familiei și a rețelei sociale poate fi esențială pentru monitorizarea stării de sănătate și pentru sprijinul pe termen lung, contribuind la diminuarea izolării sociale și la îmbunătățirea aderenței la tratament.

Intervenții neuropsihologice: Reabilitare cognitivă (pentru pacienții cu leziuni cerebrale sau demență); Training de recunoaștere facială asistat.

3. Abordare integrată:

Din cauza naturii complexe a sindromului Fregoli, abordarea integrată între psihiatrie, neurologie și psihoterapie este crucială. Colaborarea interdisciplinară asigură o evaluare și un management adaptat nevoilor specifice ale fiecărui pacient, ținând cont de posibilele comorbidități și de mediul social.

Prognostic și considerații etice

Prognosticul este rezervat, depinzând de etiologia subiacentă. În cazul tulburărilor psihotice primare, tratamentul pe termen lung poate reduce severitatea simptomelor, dar ideile delirante pot persista parțial. În formele organice, progresul depinde de evoluția leziunii cerebrale.

Este esențială monitorizarea riscului de agresivitate, deoarece pacientul poate deveni periculos pentru cei percepuți drept „deghizați”. Internarea psihiatrică poate fi necesară în cazurile severe.

Concluzie

Sindromul Fregoli este o tulburare complexă și fascinantă, aflată la intersecția dintre percepție, memorie, afect și identitate. Tratamentul său cere o abordare empatică, dar fermă, cu înțelegerea profundă a mecanismelor psihotice, a comorbidităților și a vulnerabilităților neurocognitive. Deși rar, el oferă o fereastră unică în lumea distorsionată a minții umane și ridică întrebări profunde despre natura identității și a realității.

Sindromul Fregoli reprezintă un exemplu emblematic al modului în care tulburările psihotice pot altera profund percepția individului asupra realității. Datorită caracterului său complex, diagnosticarea și tratamentul necesită o evaluare atentă, colaborare interdisciplinară și o abordare integrată care să abordeze atât simptomele primare, cât și comorbiditățile asociate. În final, succesul terapiei depinde de recunoașterea timpurie a simptomelor, de adaptarea intervențiilor la contextul individual al pacientului și de susținerea continuă în mediul familial și social.

In acest articol s-a evidențiat importanța unei înțelegeri nu doar a simptomatologiei sindromului, ci și a implicațiilor psihologice profunde care stau la baza sindromului Fregoli, invitând la o abordare comprehensivă și umană în tratamentul tulburărilor psihotice complexe.