Alexitimia –O analiză psihologică explicativă

1. Definiție și conceptualizare

Alexitimia (din greacă: a – lipsă, lexis – cuvânt, thymos – afect) desemnează o tulburare a procesării emoționale caracterizată prin dificultăți în identificarea, exprimarea și verbalizarea emoțiilor proprii cât și ale altora. Termenul a fost introdus de Peter Sifneos în anii 1970, observând acest profil afectiv la pacienți psihosomatici.

Alexitimia nu este o boală psihiatrică, ci o trăsătură de personalitate care poate apărea în contextul altor tulburări psihice sau somatice (ex: PTSD, depresie, tulburări de spectru autist, tulburări alimentare).

2. Trăsăturile principale ale alexitimiei

1. Dificultate în identificarea emoțiilor – persoana nu poate recunoaște stările afective proprii, confundându-le adesea cu senzații corporale (ex: „am o apăsare în piept” în loc de „sunt trist”).

2. Dificultate în descrierea emoțiilor – chiar dacă resimt afecte, indivizii alexitimici nu le pot exprima verbal sau le exprimă vag și imprecis.

3. Pauperitatea imaginației – lipsa fanteziei, a visării cu ochii deschiși sau a simbolizării afective.

4. Stil cognitiv orientat spre concret și extern – gândirea este practică, logică, axată pe detalii obiective, nu introspectivă sau reflexivă.

3. Manifestări clinice și comportamentale

• Dificultăți în relaționare emoțională și empatie.

• Tendință spre iritabilitate, frustrare sau reacții disproporționate în fața stresului.

• Disociere afectivă în contexte emoțional intense.

• Comportamente de evitare sau retragere din situații de intimitate afectivă.

• Vulnerabilitate crescută la somatizare (durere, oboseală, tulburări gastrointestinale).

4. Criterii de diagnostic și instrumente de evaluare

Alexitimia nu are un cod propriu în DSM-5 sau ICD-11, dar poate fi evaluată prin:

Instrumente standardizate:

• TAS-20 (Toronto Alexithymia Scale – 20 itemi): cel mai utilizat chestionar, evaluează cele 3 dimensiuni majore ale alexitimiei.

• BVAQ (Bermond-Vorst Alexithymia Questionnaire): diferențiază între componentele cognitive și afective ale alexitimiei.

> Un scor TAS-20 > 61 este sugestiv pentru alexitimie ridicată.

5. Etiologie – cauze și factori de risc

• Factori biologici: disfuncții ale conexiunilor interemisferice (corpus callosum), anomalii în activarea amigdalelor și a cortexului insular.

• Factori de dezvoltare: traumă timpurie, neglijare emoțională, atașament dezorganizat.

• Factori culturali: modele sociale care stigmatizează exprimarea emoțiilor (ex: „bărbații nu plâng”).

6. Efectele alexitimiei asupra relației de cuplu

• Lipsa validării emoționale – partenerul se simte nesusținut, neînțeles, ceea ce favorizează distanțarea emoțională.

• Conflict relațional cronic – incapacitatea de a gestiona conflictele sau de a repara rupturile afective.

• Evitare afectivă – dificultăți în a arăta iubire, afecțiune sau empatie; relația devine funcțională, nu afectivă.

• Risc de ruptură relațională – partenerul alexitimic pare „rece”, „robotic”, „dezinteresat”, generând sentimente de respingere și însingurare la celălalt.

7. Intervenție terapeutică și tratament

A. Psihoterapie

1. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT):

• Recunoașterea și denumirea emoțiilor.

• Exerciții de identificare a legăturii dintre gânduri, emoții și comportamente (modelul ABC/REBT).

• Utilizarea jurnalului emoțiilor (ex: „jurnal de emoții vs. reacții corporale/comportamentale ”).

2. Terapia prin scheme (Schema Therapy):

• Explorarea schemelor disfuncționale de atașament și autoreglare emoțională.

• Lucru cu copilul interior vulnerabil.

3. Terapia focalizată pe emoții (EFT):

• Ajută persoana să acceseze și să exprime emoțiile blocate,  într-un cadru securizant.

4. Mindfulness și ACT (Acceptance and Commitment Therapy):

• Exersarea conștientizării stărilor emoționale și corporale fără judecată.

B. Psihoterapie de cuplu

• Intervenții centrate pe conectare emoțională și învățarea limbajului afectiv.

• Rolul terapeutului: "traducător" afectiv între parteneri.

C. Alte metode complementare

• Psihodramă și art-terapie: stimulează expresia simbolică a afectelor.

• Terapie corporală: pentru pacienții sever deconectați de emoțiile lor (bioenergetică, focusing).

8. Prognostic și provocări terapeutice

• Progres lent, dar posibil – mai ales dacă este vorba de alexitimie secundară (traumatică), nu primară (congenitală).

• Importanța alianței terapeutice – pacientul alexitimic poate părea neimplicat, dar menținerea unui cadru predictibil și empatic este esențială.

• Necesitatea psicoeducației – înțelegerea faptului că dificultatea lor este reală și poate fi ameliorată prin antrenament emoțional.

9. Resurse bibliografice utile:

 1. "Alexithymia: Toward an Experimental, Processual Affective Science with Effective Interventions"

Luminet, O., & Nielson, K. A. (2025). Annual Review of Psychology.

Această revizuire oferă o înțelegere actualizată a alexitimiei, incluzând definiția, etiologia, măsurarea și vulnerabilitățile asociate atât cu bolile mentale, cât și cu cele fizice. Autorii subliniază necesitatea unor cercetări experimentale suplimentare pentru a clarifica procesele afective implicate în alexitimie și pentru a dezvolta intervenții eficiente.

2. "Psychological Treatments for Alexithymia: A Systematic Review"

Autori multipli (2024). MDPI – Behavioral Sciences.

Această analiză sistematică a identificat 18 studii clinice randomizate privind psihoterapiile destinate ameliorării alexitimiei. Majoritatea au raportat scăderi semnificative ale scorurilor TAS-20 la participanți, sugerând că astfel de intervenții pot fi eficiente. Totuși, din cauza eterogenității studiilor și a posibilelor biaisuri, dovezile rămân neconcludente.

3. "The Implication of Alexithymia in Personality Disorders: A Systematic Review"

Grup de autori (2024). BMC Psychiatry.

Această revizuire sistematică a relevat o asociere semnificativă între alexitimie și diverse tulburări de personalitate, în special în Clusterele B și C. Pacienții cu aceste tulburări au prezentat niveluri mai ridicate de alexitimie, corelate cu o reglare emoțională deficitară și dificultăți interpersonale.

4. "Alexithymia Profiles and Depression, Anxiety, and Stress"

Grup de autori (2024). Journal of Affective Disorders.

Studiul a indicat că toate fațetele alexitimiei sunt semnificativ corelate cu simptomele de depresie, anxietate și stres. Analizele de regresie au arătat că dificultățile în identificarea sentimentelor negative și pozitive au fost cei mai puternici predictori unici pentru toate categoriile de simptome.

5. "Alexithymia and Illness Perceptions in Persons with Multiple Sclerosis"

Autori multipli (2024). Scientific Reports.

Acest studiu transversal a investigat asocierea dintre alexitimie și percepțiile asupra bolii la persoanele cu scleroză multiplă și partenerii acestora, evidențiind influența trăsăturilor alexitimice asupra percepțiilor legate de boală în cadrul cuplurilor.

6. "The Prevalence of Alexithymia in Schizophrenia: A Systematic Review"

Grup de autori (2024). Psychiatry Research.

Meta-analiza a arătat că prevalența alexitimiei la pacienții cu schizofrenie este de 35%, evidențiind o legătură semnificativă între aceste două condiții.

Alte resurse importante de analizat:

• Taylor, G. J., Bagby, R. M., & Parker, J. D. (1997). Disorders of affect regulation: Alexithymia in medical and psychiatric illness.

• Krystal, H. (1988). Integration and self-healing: Affect, trauma, alexithymia.

• Greenberg, L. S. (2015). Emotion-focused therapy: Coaching clients to work through their feelings.

• Lumley, M. A., Neely, L. C., & Burger, A. J. (2007). The assessment of alexithymia in medical settings.