Ghid psihoeducativ compact pentru Sindromul Capgras + Model de Plan de Intervenție CBT + REBT
● Ghid psihoeducativ:
Ce este sindromul Capgras?
Este o tulburare psihologică rară în care o persoană crede în mod eronat că cineva apropiat a fost înlocuit de un „dublu” identic. Nu este doar o confuzie – este o convingere fixă, profundă și greu de corectat.
De ce apare?
Sindromul Capgras poate apărea în:
• Schizofrenie
• Demență (Alzheimer, corpi Lewy)
• Tulburări disociative/traumatice
• După leziuni cerebrale
• În anumite epilepsii
*Creierul recunoaște fața, dar nu simte emoția legată de acea persoană. Această „răceală emoțională” este interpretată greșit ca „dovadă că este un impostor”.
Ce puteți face ca familie:
1. Nu contraziceți direct convingerea („Nu, eu sunt!”) – acest lucru poate intensifica suspiciunea.
2. Validarea emoției, nu a delirului: „Înțeleg că te simți confuz și speriat, sunt aici cu tine.”
3. Evitați confruntările și încercați să reduceți sursele de stres.
4. Păstrați rutina zilnică stabilă – ajută la reducerea anxietății și dezorientării.
5. Apelați la un psiholog sau psihiatru pentru evaluare și tratament. Tratamentul este posibil și eficient în multe cazuri.
*Semne de alarmă care necesită ajutor profesional urgent:
• Agresivitate față de „impostor”
• Halucinații auditive sau vizuale
• Tulburări de memorie și orientare
• Autoizolare sau depresie severă
1. Evaluare inițială (săptămânile 1–2):
• Anamneză detaliată (incluzând traume, boli neurologice, consum de substanțe)
• Interviu clinic structurat + RMN (dacă este cazul)
• Scale de evaluare: PANSS (pentru psihoză), DES (disociere), MoCA/MMSE (demență), GAF
• Stabilirea gradului de convingere în delir (pe o scală 0–100)
2. Obiective terapeutice generale:
》Reducerea intensității și frecvenței delirului
》Restabilirea conexiunii emoționale cu persoanele apropiate
》Îmbunătățirea realității-testării și a flexibilității cognitive
》Gestionarea emoțiilor disfuncționale (anxietate, furie, rușine, teamă)
》Psihoinformare/Psihoeducatie pentru pacient și familie
Etapele intervenției (12–24 săptămâni):
FAZA I – Stabilizare & Psihoinformare (Săpt. 1–4)
Obiective:
• Normalizarea simptomului în context psihiatric/neurologic
• Validare emoțională
• Introducere în CBT și REBT (abordare rațională a credințelor)
Tehnici folosite:
• Psihoeducație despre deliruri de identificare greșită
• Metafora „căștii stricate” – creierul percepe, dar emoția „nu ajunge la destinație”
• REBT: identificarea convingerii „Dacă nu simt ceva pentru X, atunci nu este X”
• Psihodiagramă ABC (REBT) cu formulare ghidată:
A = Văd chipul mamei
B = „Aceasta nu e mama mea”
C = Mă panichez și o resping
FAZA II – Restructurare cognitivă și dispute (Săpt. 5–12)
Obiective:
• Diminuarea distorsiunilor cognitive și a gândirii alb-negru
• Introducerea flexibilității: „Poate fi mama, chiar dacă o percep diferit acum.”
Tehnici CBT:
• Jurnal cognitiv (eveniment – gând – emoție – comportament)
• Întrebări socratice: „Ce dovezi ai că nu e ea?”, „Au mai existat situații similare?”
• Reatibuirea cauzei: „Poate această senzație provine din anxietate sau oboseală?”
• Exerciții de „realitate-testare asistată” (ex: compararea amintirilor comune)
Tehnici REBT:
• Disputare logică: „Faptul că simt confuzie înseamnă automat că ea nu e reală?”
• Disputare pragmatică: „Ce efect are această credință asupra relației mele?”
• Reconstrucția credinței:
• Nouă credință: „Pot simți incertitudine fără a trage concluzii extreme.”
• Emoție funcțională: Curiozitate, prudență, acceptare
FAZA III – Integrare, prevenirea recăderilor (Săpt. 13–24)
Obiective:
• Consolidarea strategiilor cognitive
• Identificarea triggerilor și dezvoltarea unui plan de prevenție
• Exerciții de expunere treptată în contexte sigure cu „persoanele dublate”
Intervenții:
• Role-play și restructurare emoțională (CBT + REBT)
• Tehnici de ancorare corporală pentru clienții disociativi
• Relaxare progresivă, mindfulness, auto-monitorizare zilnică
• Ghid de prevenție recădere: semnale timpurii + răspunsuri sănătoase
• Implicarea familiei: psihoeducație + plan comun de răspuns
*Exemplu de REBT – Disputare adaptată pentru Sindromul Capgras (caz disociativ)
Context clinic:
Pacientă, 35 ani, cu PTSD complex și episoade de disociere. Simte că soțul „nu mai este el, ci un înlocuitor identic”, mai ales în contexte emoționale intense.
》Model ABCDE – completat și ghidat împreună cu pacientul
》Tehnici REBT suplimentare recomandate pentru pacientul disociativ:
》Jurnal de disputare automată: pacienta notează de fiecare dată când apare senzația de „înlocuire”, urmărind contextul, intensitatea, durata.
》Folosirea „etichetei temporare”: „Aceasta este o reacție disociativă, nu realitatea obiectivă.”
》Practici de ancorare corporală (atingere conștientă, descriere senzorială a spațiului) pentru a combate senzația de irealitate.
》Autoafirmații raționale: „Pot simți distanță fără să presupun un pericol.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu