Așa ia naștere masculinitatea pasivă – o formă de prezență slabă, neasumată și emoțional deconectată, marcată de retragere, de evitare a responsabilității afective, decizionale și sexuale, care afectează profund dinamica familială și sănătatea psihică a tuturor celor implicați.
Nu este vorba de o alegere conștientă, ci de un pattern defensiv, profund înrădăcinat în istoria afectivă a bărbatului – în special în relația cu figura maternă și absența unui model patern sănătos.
Este o formă disfuncțională de masculinitate, trăită în absență de sine, în expectativă/ sau în perspectivă, în adaptare pasivă ori conflict evitat.
Ce este mai exact masculinitatea pasivă?
Masculinitatea pasivă nu este absența masculinității, ci o formă dezechilibrată a acesteia – marcată de evitare, neimplicare, ambivalență emoțională și teama de responsabilitate relațională. Este o adaptare defensivă, nu o alegere conștientă.
De cele mai multe ori rădăcinile ei se găsesc în:
- modele parentale dominante sau absente,
- traume timpurii nerezolvate,
- rușine legată de vulnerabilitate,
- internalizarea unor mesaje contradictorii despre ce înseamnă "să fii bărbat".
Este masculinitatea care tace, care așteaptă „să treacă”, care evită conflictul nu din înțelepciune, ci din frică, care „nu știe ce simte”, care nu întreabă, nu oferă sprijin, dar nici nu pleacă. Este masculinitatea suspendată între prezență fizică și absență afectivă.
Manifestări frecvente și forme de camuflaj a masculinității pasive
Per ansamblu, masculinitatea pasivă se exprimă adesea prin:
- Ezitare cronică în luarea deciziilor;
- Tăcere sau evitarea în fața conflictelor;
- Lipsă de inițiativă sexuală și afectivă;
- Retragere emoțională;
- Delegarea responsabilității partenerei;
- Procrastinare, dezorientare și indiferență aparentă.
Această pasivitate masculină este frecvent camuflată prin:
- O falsă stare de calm ("nu mă enervez niciodată, sau foarte rar"),
- O spiritualitate pasiv-agresivă ("nu vreau să forțez nimic"),
- O permisivitate dezorientată ("fă cum crezi tu mai bine"),
- O atașare de rutine comode, care evită confruntarea cu sine sau cu viața.
- Supunere excesivă față de parteneră, confundată cu respect
- İronie sau sarcasm defensiv, ca modalitate de evitare a comunicării autentice
- Perfecționism tehnic, care substituie implicarea afectivă (ex. „să facem totul ca la carte”)
- Refugiu în muncă sau hobby-uri solitare, ca mecanism de evitare
- „Lipsă cronică de chef” pentru discuții, inițiative sau implicare erotică
În spatele pasivității și neimplicării se afla:
- Teamă de eșec sau de respingere
- Răni de umilire în copilărie („nu ești bun de nimic”)
- Modele parentale disfuncționale (mamă dominantă, tată slab/absent)
- Supraresponsabilizare în copilărie, urmată de un refuz inconștient al responsabilității adulte
- Dependență emoțională mascată
- Confuzie identitară legată de ce înseamnă a fi „bărbat adevărat”.
Cum se manifestă?
În cuplu:
- Evitarea deciziilor importante sau pasarea lor către parteneră;
- Lipsa inițiativei în conversații emoționale sau în gestionarea tensiunilor;
- Prezență fizică, dar deconectare emoțională;
- Lipsa sprijinului activ în sarcinile familiale.
În parentalitate:
- Rol patern slab definit, cu intervenții rare și necoerente;
- Dificultate în stabilirea limitelor sau în exprimarea afecțiunii;
- Tendința de a lăsa toată responsabilitatea educațională pe umerii mamei;
- Perceperea copiilor ca sursă de stres, nu de relație vie.
În plan personal:
- Confuzie identitară, stimă de sine oscilantă, anxietate relațională;
- Tendința de a căuta validare prin muncă excesivă sau retragere în activități individualiste (jocuri, tehnologie, sport);
- Dificultate în gestionarea furiei și a frustrării.
Cum este percepută de ceilalți?
De parteneră/soție:
- Inițial, ca un bărbat „blând” sau „liniștit”; în timp, ca un partener lipsit de inițiativă, dificil de atins emoțional;
- Poate genera frustrare profundă, sentiment de singurătate și suprasolicitare;
- Uneori, în partenera se dezvoltă o „masculinitate compensatorie” – devine ea activă, conducătoare, dar epuizată și nemulțumită.
De copii:
- Băieții pot învăța că masculinitatea înseamnă pasivitate sau dimpotrivă, pot dezvolta reacții opuse – hipermasculinizare;
- Fetele pot învăța că bărbații nu sunt de încredere emoțional sau că rolul tatălui este periferic;
- Relația tată-copil rămâne superficială, slab nutrită emoțional.
De angajați/colaboratori:
- Il percep ca indecis, lipsit de inițiativă, slab în leadership și greu de urmat.
De colegi:
-Îl consideră un „tip bun”, dar neclar, volatil, impredictibil emoțional.
Ce poate face un bărbat în mod concret?
a) Psihoterapie individuală sau de cuplu
- Un spațiu sigur în care bărbatul poate explora propriile vulnerabilități, poate vindeca traumele timpurii și poate învăța să-și exprime emoțiile.
b) Grupuri de dezvoltare personală pentru bărbați
- O experiență profund transformatoare, unde poate învăța de la alți bărbați cum se construiește o identitate masculină sănătoasă, asertivă, empatică.
c) Alfabetizare emoțională
- Exersarea identificării, exprimării și reglării emoțiilor. De exemplu: „Sunt tensionat, dar nu e furie – e teama că nu sunt suficient de bun”. Acest pas mic schimbă tot.
d) Practici de prezență și implicare activă
- Luarea inițiativei în conversațiile de cuplu;
- Implicarea conștientă în viața copiilor;
- Asumarea deciziilor în loc de evitare.
e) Redefinirea propriei masculinități
- Ieșirea din stereotipuri („bărbatul nu plânge”) și construirea unui model propriu, care integrează forța cu blândețea, asertivitatea cu empatia, rațiunea cu emoția.
f) Utilizarea tehnicilor metacognitive de autoreflectare
- Scris reflexiv: „Ce înseamnă să fiu bărbat? Ce mă împiedică să fiu acel bărbat?”
- Meditație ghidată pe asumare și prezență: „Unde sunt eu acum în viața mea? Sunt unde imi doresc?”
g) Intrebări metacognitive autoadresate:
- „Ce evit azi?”
- „Ce aștept de la ceilalți, dar nu ofer?”
- „Ce înseamnă pentru mine să susțin pe cineva?”
- „Cum arată pentru mine un DA clar, spus cu convingere?”
*Un exemplu de exercițiu metacognitiv pentru bărbați:
> Ce ascund când nu spun nimic? – În momentele de tăcere prelungită, notează ce emoții încerci să eviți, ce gânduri vin în fundal și ce te-ar ajuta să te exprimi.
h) Tehnici metacognitive (în terapie) pentru identificarea strategiilor de evitare, a fricii de control, a mecanismelor de amânare sau „îngheț” în fața deciziilor;
i) Intervenție psihosexologică pentru reconectarea cu dorința, inițiativa și polaritatea masculină în intimitate.
5. Ce înseamnă o masculinitate sănătoasă, implicată, activă și suportivă?
Conștiență de sine: Își cunoaște fricile, limitele și dorințele și are curajul să le exprime.
Prezență emoțională: Este disponibil, atent și implicat în viața celor dragi.
Comunicare clară și respectuoasă: Spune ce simte, cere ce are nevoie, respectă ce simt ceilalți.
Sprijin și asumare: Nu se eschivează de la conflict, ci îl abordează constructiv. Își asumă deciziile și e parte din echipa familială.
Autenticitate: Nu joacă roluri, ci trăiește în acord cu valorile sale.
Cum se manifestă masculinitatea sănătoasă în plan sexual și relațional?
- Este conectată la propriul corp și dorință
- Capabilă totodată să susțină intimitatea emoțională și erotică
- Activă, dar empatică – adică în inițiativă, dar nu cu scop de a domina
- Conștientă de sine, afirmativă și angajată afectiv
- Asumată în rolurile familiale și profesionale – ca partener, tată, lider
6. Cum se exprimă sexual masculinitatea pasivă?
Sexualitatea este unul dintre cele mai sensibile barometre ale identității masculine. Masculinitatea pasivă lasă urme profunde și aici, într-o zonă în care intimitatea, vulnerabilitatea și dorința cer prezență conștientă.
Manifestări sexuale frecvente:
- Inițiativă redusă sau absentă în inițierea actului sexual; partenera preia rolul activ, ceea ce poate duce în timp la dezechilibru și frustrare.
- Frică de respingere și rușine legată de performanță, ceea ce duce la evitare sau la relații sexuale mecanice, lipsite de pasiune.
- Dorință scăzută, asociată nu cu tulburări hormonale, ci cu blocaje emoționale sau represii neconștientizate.
- Dificultate în exprimarea dorințelor sau fanteziilor, din teama de a nu părea nepotrivit, vulnerabil sau „prea slab”.
- Inhibiția erecției, ejaculare precoce sau disfuncție erectilă cu cauze psihogene – semnale ale unei prezențe slabe, fragmentate, tensionate în actul erotic.
- Răspunsuri sexuale pasive, mimetice: „Fac dragoste ca să nu mă simt vinovat, nu pentru că mă simt viu”.
- Lipsa persistentă a libidoului în relația erotică, de cuplu;
- Dificultăți majore în a stabili momente de intimitate autentică.
Într-o relație, sexualitatea devine un spațiu în care se reflectă gradul de implicare emoțională. Masculinitatea pasivă sexualizează fără conexiune sau evită sexul din teama de contact real. Partenera resimte lipsa de inițiativă, pasivitatea și absența ca un refuz tăcut al dorinței reciproce și al întâlnirii autentice.
Ce nu funcționează mai precis în relații și intimitate?
- Comportamentele de evitare blochează inițiativa emoțională și sexuală.
- Lipsa unui rol activ duce la decalaj afectiv între parteneri.
- Femeia se „masculinizează” prin preluarea tuturor sarcinilor și deciziilor, pierzând polaritatea erotică.
- Intimitatea devine mecanică, vagă, fără consistență.
Reflecții finale
Pentru bărbat
- Masculinitatea ta nu e despre a controla sau domina, ci despre a te ridica în tine. Despre a-ți permite să contezi, să vrei, să greșești, să iubești. Tăcerea ta poate fi sfântă, dar uneori devine o barieră între cine ești și cine poți fi. Fă primul pas. Este al tău.
Pentru parteneră
- Un bărbat pasiv nu trebuie salvat, ci văzut. Nu împins, ci invitat. El are nevoie de oglindirea unei feminități ferme, calde, clare. Nu-ți pierde esența încercând să-l transformi, ci creează spațiul unde el se poate întâlni cu sine.
Concluzie
Masculinitatea pasivă este, de fapt, un strigăt tăcut al unei părți rănite din bărbat – acea parte care a învățat să supraviețuiască prin retragere. Dar viața nu se trăiește în retragere. Se trăiește în implicare, în contact, în curajul de a simți și de a oferi. Orice bărbat poate învăța să fie o prezență activă, caldă și sigură pentru cei din jur – atunci când își dă voie să se reconecteze cu sine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu